Veşnicia s-a născut la sat... La sat… totul e cuprins de viaţă… de viaţa aceea care se coboară din Dumnezeu… La sat… ziua începe odată cu cântecul unui cocoş din ogradă… La sat… calci pe pămant, pe iarbă, pe frunze… şi nu te temi că te vei murdări… Aici… e miros de iarbă, de animale, de fructe, de pârâul ce străbate satul… Aici… copiii se joacă în praf, în ploaie, în zăpadă… Iarna… căldura din odaie are şi culoare… culoarea focului ce arde in sobă… La sat… apa se bea din adâncul pământului… Aici, se mănâncă roade din pământ şi din pomi… ce dă Dumnezeu… Aici… cainele pe care orice sătean îl are in curte latră când intră un străin pe bătătură… Aici… copiii se plimbă cu bicicletele, se joacă cu mingea, se dau în leagăn… La sat… fluturii zboară prin iarba din faţa prispei… Aici… furnicile se strâng dacă ai scăpat o frimitură de pâine pe jos… Aici… ploaia îţi udă grădina… şi oh… cât bine face grădinii apa multă ce curge din cer… Aici… poţi mânca mămăligă pe plită… sau nuci, sau paine… A...
Popas la fântână... o simplă samariteancă de vorbă cu Hristos...