Fărâme din sufletul meu...

  Te-a durut, Isuse, umărul sub cruce Dar mai mult, Isuse, vorba deloc dulce Te-au durut, Isuse, spinii de pe frunte Dar mai mult, Isuse, trădările crunte Te-au durut, Isuse, bicele romane Dar mai mult, Isuse, chipuri inumane Te-au durut, Isuse, palmele străpunse Dar mai mult, Isuse, gândurile ascunse Te-au durut, Isuse, picioarele rănite Dar mai mult, Isuse, vorbele primite. Te-au durut, Isuse, rănile și răstignirea Dar mai mult, Isuse, trădarea și umilirea. Te-au durut, Isuse... răni, ocare... toate Dar dragostea Ta a-ndurat... căci poate!

  Cel mai drag mi-e să vorbesc cu Tine Ești cel mai bun Prieten, cel mai drag Tu nu arunci, Isus, cu pietre-n mine Ci mă primești la pieptul Tău cu drag Cel mai drag mi-e să vorbesc cu Tine Tu nu mă lași să pier în necuprins Ci îmi primești și lacrimi și suspine Cu dragoste la pieptu-Ți mă ții strâns Tu nu m-arunci, Isus, cu nepăsare Ci mă iubești și mă primești mereu Tu-mi pui balsam pe răni usturătoare Și-mi ții în palma Ta sufletul meu. Iti mulțumesc... că nu mă dai afară Și niciodată singur' nu mă lași Ci Tu mă prinzi duios de a mea mână Din cel dintâi la cel din urmă pas.

  Când eram mică, o vedeam pe bunica doar ca pe o... bunică Nu știam pe atunci că a fost mai întâi femeie, apoi soție, mamă... și abia mai târziu... bunică Eu credeam că ea dintotdeauna a fost bunică Mai târziu, când îmi povestea din copilăria ei din anii de război și foamete, mi-am dat seama că a fost și ea copil Când îmi povestea despre bunicul, mi-am dat seama că a fost soție și apoi mamă Apoi am crezut ca odată ce a ajuns bunică, o voi avea mereu cu mine Și credeam că toată viața mea, oriunde voi fi, când voi reveni în acea curte, o voi găsi acolo pe... bunica Într-o zi, bunica a murit... Și atunci mi-am dat seama că bunica a fost și ea, mai întâi de toate... om... Și deodată, printr-o maturizare forțată, am înțeles că omul moare Oricât de puternic ar fi, oricât de bogat, oricât de fericit... sau poate nu chiar... oricât de sănătos, orice a făcut în viață, oricâți copii a avut, oricâte studii sau diplome, oricâți prieteni l-au vizitat... Și oricât de nemuritor pare un...

  În agonia sufletului mereu frânt Stă omul amorțit în grea visare Și înăuntrul trupului scos din pământ Stau înghețate lacrimile amare O, câte doruri se aștern deodată Și pare că nicicum nu se mai împlinesc Însă în inima prea greu încercată E și un crâmpei de Cer și un cor îngeresc Au amorțit dorințe, amintiri și vise Celulele pe rând cu toate încremenesc Și spre cetatea porților mereu deschise Merg toate care aici nu se mai împlinesc.

  Unde ești, Adame? Întreabă Domnul dimineață în grădină... Iată-mă ascuns, Stăpâne... se aude plin de teamă în surdină Pentru ce te-ascunzi? Ai mâncat din pom și ai mâna vinovată Oare n-aveai ce mânca? Pentru tine e grădina toată Unde ești tu, Moise? Vino să-ți salvezi poporul din casa lui Faraon Doamne, dar sunt bâlbâit, mai bine... ai alege un alt om Te găsesc păstor de turmă... patruzeci de ani la oi Oare nu-ți poți duce-n țară casa părinților tăi? Unde ești tu, Petre? Pân' la moarte merg cu Tine, ai promis odinioară Iată, a cântat cocoșul, și-am fost singur astă seară Te-a speriat ceata romană... săbii, lovituri, tropote de cai Ți-ai pus capul între palme, plângi cu amar și-n praf tu stai Unde ești tu azi, creștine? Crezi că-s Domn religios Dar m-am coborât la tine, purtând chipul lui Cristos De îmi vei deschide ușa, voi intra, voi sta cu tine Și îți voi ierta păcatul și vei fi veșnic cu Mine.

  Trecut-au anii... treizeci Și vă găsesc tot împreună Să vă dea Domnul alte zeci Și să rămâneți mână în mână Tata... tu, om plin de blândețe Mama, pe chip și-n suflet... frumusețe V-ați iubit, v-ați respectat Și prin viață v-ați purtat. Acum luați-vă de mână Pe genunchi să vă plecați Și pe Domnul luați de mână Mulțumind să vă rugați. Iar trec anii... cu iuțime Voi să mergeți înainte Spre veșnica Împărăție Când veți fi cu al vost' Părinte. Să luptați, să n-aveți teamă Domnul vă va răsplăti Să iubiți fără de seamăn Căci iubind, veți birui! La mulți ani, dragii mei părinți! Dumnezeu să vă binecuvânteze! Vă iubesc și vă prețuiesc! 🧡

  Ți-e sufletul flămând și rece Ți-e drumul greu și e pustiu Iar neputința te întrece Și cerul iar e cenușiu Vino la Mine, adu-ți povara Ce te apasă tot mai greu În palma Mea varsă-ți ocara Și ascunde-te în Dumnezeu. Ți-e inima de tot zdrobită Și-i sfâșiată de durere Mireasma-ți cade umilită Iar tu rămâi fără putere Vino la Mine, adu-ți amarul Ce se ascunde-n duhul tău Întinde mâna, ia paharul Și ascunde-te în Dumnezeu.