Treceți la conținutul principal

Te-ai plecat spre noi

 

Si Te-ai plecat spre noi, fărâme de pământ
Și dintr-odată timpul... pare că s-a oprit
Și într-un pântec gol, Tu ai suflat Duh Sfânt
Tu, Dumnezeu, ca embrion Te-ai făurit

Și după luni de zile, veneai biruitor
Tu, Împărat al slavei, în lumea de păcat
Ca unul dintre noi, Tu, Domnul domnilor
Printre dureri amare, născut aur curat

Și Ți-a fost ieslea casă, a fost al Tău palat
Și Tu, Lumina lumii, în noapte ai coborât
Tu ai făcut pământul dar Te-ai făcut sărac
Și din Înalt, din slavă, în grajd Te-ai coborât.

Tu ne primești la Tine pe toți, pe orișicare
Și vin păstori și magi... și vin din depărtare
Însă mai marii preoți nu vor să Ți se-nchine
Ei, slujitorii Tăi, nu se smeresc la Tine.

Să fim cu luare aminte în zi de sărbătoare
Să-ngenunchem la iesle, s-aducem osanale
Să fim cu luare aminte în zi de sărbătoare
S-aducem daruri sfinte-n mireasmă de iertare.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Poveste de toamnă

  E toamnă... după o vreme în care nu am mai modelat în litere gândurile ce le port, iată-mă luând din nou literele și modelând cu ele trăirile mele... E toamnă... Un amestec de cald și frig, de soare, nori și ploaie, de frunze încă verzui și frunze deja uscate și pictate în nuanțe arămii... Într-o toamnă de demult, după ce m-ai țesut minuțios în pântecele mamei mele, m-am născut când lutul meu a prins viață ieșind sângeriu din lutul mamei mele... mă aflu mărunțică în mâinile unui medic ce mă ridică în sus spunându-i mamei mele că are o fată... Într-o toamnă m-am născut din nou când inima mea a tresărit auzind bătăile inimii Tale... și am recunoscut îndată după bătăile inimii Tale ca Tu îmi ești Tată și că atunci, în acel moment, ai lăsat cele 99 de oi ca să mă salvezi pe mine... și de atunci mă tot salvezi... clipă de clipă... Într-o toamnă pruncul meu cel mare a prins viață,  ieșind prin lupte aprigi din lutul meu stors de putere... Într-o altă toamnă,  pruncul meu cel ...

E septembrie

  E septembrie... cad frunze Și cu ele stropi de ploaie E toamnă... cad frunze Raze rupte dintr-un soare E septembrie... dans de toamnă Natura... nostalgică doamnă Se-înfășoară în uitare Tot ce încă ne mai doare E septembrie... și alte frunze or să mai cadă Și or să se aștearnă tot grăbite prin livadă Le lăsăm... le poartă bucuros în taină vântul Și cu ele fug departe Răni și vise spulberate E septembrie...

A U G U S T

  August și miros de nuci și frunze ce încep să cadă Au gust si prunele care s-au copt azi prin ogradă August și lătrat de câine în miez de noapte Au gust și murele ce în sfârșit sunt coapte August și strugurii pregătiți să fie copți Au gust si clipele cu pruncii în miez de nopți August și păpădia ofilită din grădină Au gust momentele care mai vor să vină... August și diminețile de vară Au gust si pepenii mâncați în miez de seară August și mai toate au gust...