Treceți la conținutul principal

E septembrie

 


E septembrie... cad frunze
Și cu ele stropi de ploaie
E toamnă... cad frunze
Raze rupte dintr-un soare

E septembrie... dans de toamnă
Natura... nostalgică doamnă
Se-înfășoară în uitare
Tot ce încă ne mai doare

E septembrie... și alte frunze or să mai cadă
Și or să se aștearnă tot grăbite prin livadă
Le lăsăm... le poartă bucuros în taină vântul
Și cu ele fug departe
Răni și vise spulberate

E septembrie...





Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Despre mulțumire

E dimineață Îmi aștern gânduri pe care le port de mult în suflet dar pentru care nu știam încă forma pe care le-o voi da... Fără să știm,  am ajuns să strângem în inima noastră nemulțumirea... fărâmă cu fărâmă, zi după zi... Nu ne dăm seama de valoarea noastră dacă nu suntem acceptați de oamenii din jur... Dacă am putea vedea că nu există un tipar anume după care să ne trăim viața... Oamenii m-au învățat și pe mine că trebuie să am o anumită cale pe care trebuie să merg, că trebuie să bifez câteva lucruri pe o listă "de făcut" și apoi voi primi diploma de om... lumea îmi spune cum trebuie să mă îmbrac,  ce telefon trebuie să am, ce mașină să îmi cumpăr, ce facultate să fac, cu cine să mă căsătoresc și câți copii să am... Am pornit în viață alergând după multe lucruri,  după multe pasiuni,  după un câștig tot mai mare, facultăți cât mai multe... Am fost învățați că viața se măsoară după câte ai și cât câștigi Ne strigă banii, cariera, un renume... ...

Poveste de toamnă

  E toamnă... după o vreme în care nu am mai modelat în litere gândurile ce le port, iată-mă luând din nou literele și modelând cu ele trăirile mele... E toamnă... Un amestec de cald și frig, de soare, nori și ploaie, de frunze încă verzui și frunze deja uscate și pictate în nuanțe arămii... Într-o toamnă de demult, după ce m-ai țesut minuțios în pântecele mamei mele, m-am născut când lutul meu a prins viață ieșind sângeriu din lutul mamei mele... mă aflu mărunțică în mâinile unui medic ce mă ridică în sus spunându-i mamei mele că are o fată... Într-o toamnă m-am născut din nou când inima mea a tresărit auzind bătăile inimii Tale... și am recunoscut îndată după bătăile inimii Tale ca Tu îmi ești Tată și că atunci, în acel moment, ai lăsat cele 99 de oi ca să mă salvezi pe mine... și de atunci mă tot salvezi... clipă de clipă... Într-o toamnă pruncul meu cel mare a prins viață,  ieșind prin lupte aprigi din lutul meu stors de putere... Într-o altă toamnă,  pruncul meu cel ...

Primele cuvinte aici...

     Viaţa... Îmi pare trăită într-un mod frenetic și zgomotos, iar totul în jur pare că  se grăbește tot mai tare... În goana noastră,  uităm să mai credem că viața poate fi purtată doar în palma celor ce nu se grăbesc... clipele pot fi o minune, dar ele ajung ceva obișnuit pentru că ne e frică să ne bucurăm de lucrurile mici...       Am uitat să mai pășim desculți pe iarba plină de rouă, am uitat să lăsăm picurii de ploaie să ne mângâie trupurile, nu mai știm să privim stelele în nopțile senine de vară și am uitat să ascultăm susurul lin al unui râu de munte... Și cred că am dezlegat misterul... bucuria lucrurilor mici e sămânța marii minuni...        La marginea lumii pline de freamăt,  mă aflu eu, un suflet mărunt care caută să trăiască bucuria în simplitate și frumusețe... privind la Tatăl meu din Ceruri,  Creatorul frumuseții desăvârșite, îmi doresc să răspândesc același parfum sfânt al frumuseții uno...