Treceți la conținutul principal

Mai cântă-mi, Doamne...

 

Mai cântă-mi, Doamne... la vechea harpă din cetate
Când voci străine dau năvală ades pe calea mea
Să sune glasul Tău, oceane de-ar străbate
Să Te aud pe Tine, oricâte voci timpanul mi-ar răzbate

Mai cântă-mi, Doamne... să Te audă spinii din grădină
Și temători să cadă la glasul Tău puternic
Cântă... să Te audă bine și bobul de neghină
Să se usuce îndată... și mort să fie veșnic.

Mai cântă-mi, Doamne... De nu Te aud, tot cântă
Cu harpa veche... cu cari cântam noi pe câmpie
In juru-mi se-aud voci ce pe alte căi mă-avântă
Și harpa o aud greu... de parcă nu-mi cânți mie.

Mai cântă-mi, Te rog, Doamne... tot ca odinioară
Să merg doar după cântul ce sună pe câmpie
Să nu ascult de glasuri de lupi ce mă-mpresoară
Ci să alerg spre Tine, dincolo de pustie...



Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Poveste de toamnă

  E toamnă... după o vreme în care nu am mai modelat în litere gândurile ce le port, iată-mă luând din nou literele și modelând cu ele trăirile mele... E toamnă... Un amestec de cald și frig, de soare, nori și ploaie, de frunze încă verzui și frunze deja uscate și pictate în nuanțe arămii... Într-o toamnă de demult, după ce m-ai țesut minuțios în pântecele mamei mele, m-am născut când lutul meu a prins viață ieșind sângeriu din lutul mamei mele... mă aflu mărunțică în mâinile unui medic ce mă ridică în sus spunându-i mamei mele că are o fată... Într-o toamnă m-am născut din nou când inima mea a tresărit auzind bătăile inimii Tale... și am recunoscut îndată după bătăile inimii Tale ca Tu îmi ești Tată și că atunci, în acel moment, ai lăsat cele 99 de oi ca să mă salvezi pe mine... și de atunci mă tot salvezi... clipă de clipă... Într-o toamnă pruncul meu cel mare a prins viață,  ieșind prin lupte aprigi din lutul meu stors de putere... Într-o altă toamnă,  pruncul meu cel ...

E septembrie

  E septembrie... cad frunze Și cu ele stropi de ploaie E toamnă... cad frunze Raze rupte dintr-un soare E septembrie... dans de toamnă Natura... nostalgică doamnă Se-înfășoară în uitare Tot ce încă ne mai doare E septembrie... și alte frunze or să mai cadă Și or să se aștearnă tot grăbite prin livadă Le lăsăm... le poartă bucuros în taină vântul Și cu ele fug departe Răni și vise spulberate E septembrie...

A U G U S T

  August și miros de nuci și frunze ce încep să cadă Au gust si prunele care s-au copt azi prin ogradă August și lătrat de câine în miez de noapte Au gust și murele ce în sfârșit sunt coapte August și strugurii pregătiți să fie copți Au gust si clipele cu pruncii în miez de nopți August și păpădia ofilită din grădină Au gust momentele care mai vor să vină... August și diminețile de vară Au gust si pepenii mâncați în miez de seară August și mai toate au gust...