Fărâme din sufletul meu...

  August și miros de nuci și frunze ce încep să cadă Au gust si prunele care s-au copt azi prin ogradă August și lătrat de câine în miez de noapte Au gust și murele ce în sfârșit sunt coapte August și strugurii pregătiți să fie copți Au gust si clipele cu pruncii în miez de nopți August și păpădia ofilită din grădină Au gust momentele care mai vor să vină... August și diminețile de vară Au gust si pepenii mâncați în miez de seară August și mai toate au gust...

I wish I could fly I wish I could touch the sky And all the sorrow, all the pain Just... simply... fly away I want You to hold my hand I need You to be my friend Do not ever let me go Instead... take, O Lord, my sorrow Take the broken an repair I will stay on the armchair I will look Your hands that work To renew all that is old. Mâini la lucru Aș vrea să pot zbura Aș vrea să pot atinge cerul Și tot necazul, toată durerea S-ar duce pur și simplu... Vreau ca Tu să mă ții de mână Vreau ca Tu să fii prietenul meu Nu îmi da drumul niciodată În schimb, ia, Doamne, durerea... Ia ce e frânt și repară Eu voi sta pe fotoliu Voi privi mâinile Tale la lucru Pentru a reînnoi tot ce a îmbătrânit...

  In plimbarea mea prin orașul de asfalt Am zărit nespuse chipuri... suflete din infinit Inimi ticluite-n taină, coborâte din înalt Dar învăluite în tină, ca un duh ce-i adormit Măștile încep să cadă.. deodată la pământ Sunt chipuri de poleială... țesute pe un suflet frânt Fiecare cu o rană, sau mai multe... sângerânde Care nu sunt vindecate, ci ascunse și plăpânde Sunt chipuri ce vor să pară că sunt bine Pe sub bolta azurie de pe dealuri și câmpie Dar în fond ascund sub riduri răni adânci și mari păcate Care sunt nevindecate... nerostite, neiertate Credeau toți că pot să-nșele, să ascundă ce e rău Dar cu taina ta din suflet nu îl minți pe Dumnezeu El cunoaște tot și toate, de cu zori și până-n seară Iar de te ascunzi de mine, masca ta de poleială... n-o să țină... Tot ce ascunzi în întuneric... chip de tină Să nu uiți, ori azi ori mâine... iese la lumină...

  Cum mi-a bătut iar vântul în grădină Și-a luat cu el și vise frânte-n taină Cum pentru-un ceas nu a mai fost lumină Și întunericul mă acoperise ca o haină Cum mi-a bătut iar vântul în ogradă Și a spulberat în calea lui mai toate Cum peste gard priviri au vrut să vadă Ce se întâmplă... cât încă se mai poate Cum mi-a bătut iar vântul în curtea înflorită Și toate florile mi-au fost căzute la pământ Cum floarea mea deodată a fost zdrobită Dar viață este... și dincolo de un mormânt.

  Marea de valuri zdrobite de stânci Marea de răni sângerânde... adânci Marea de clipe ce-au fost... efemere Marea de lacrimi ce-au curs în tăcere Marea de scoici aduse la mal Marea de pași rămași pân' la final Marea de vise-ngropate în pământ Marea de ani ce s-au scurs ca prin vânt Marea de stânci uscate de soare Marea de gânduri prin mintea trecătoare Marea de sarcini purtate de-o mamă Marea de nopți de veghere cu seamă Marea cea mare ce mi se așterne în față... învolburată... La glasul Lui se sparge și-o cale apare... deodată...

  Mai cântă-mi, Doamne... la vechea harpă din cetate Când voci străine dau năvală ades pe calea mea Să sune glasul Tău, oceane de-ar străbate Să Te aud pe Tine, oricâte voci timpanul mi-ar răzbate Mai cântă-mi, Doamne... să Te audă spinii din grădină Și temători să cadă la glasul Tău puternic Cântă... să Te audă bine și bobul de neghină Să se usuce îndată... și mort să fie veșnic. Mai cântă-mi, Doamne... De nu Te aud, tot cântă Cu harpa veche... cu cari cântam noi pe câmpie In juru-mi se-aud voci ce pe alte căi mă-avântă Și harpa o aud greu... de parcă nu-mi cânți mie . Mai cântă-mi, Te rog, Doamne... tot ca odinioară Să merg doar după cântul ce sună pe câmpie Să nu ascult de glasuri de lupi ce mă-mpresoară Ci să alerg spre Tine, dincolo de pustie...

Atât de prețioasă... te-ai pierdut pe undeva prin locuri răzlețe O, tu, sublimă cum te știu... ai fost greșit înțeleasă de cei mai mulți Redusă la surogate ieftine... tu care valorezi atât de mult Eleganța ta a fost ucisă în ascuns sub paltonul nudității Grațioasă cum erai, au încercat să îți vândă droguri și să te scaneze cu tatuaje care mai de care O, tu, floare în miresme așa plăcute... te-au învăluit în mirosurile viciilor culese din gunoi și... pare că te-ai ofilit Diamant prețios... mascat sub stocul unor bijuterii de plastic Te-au devalorizat... tu, cea care erai atât de scumpă Au crezut că dacă îți golesc umerii, picioarele și talia... te fac mai frumoasă... Dar nu, nu e așa... și nu ești nicidecum mai frumoasă, acum ești doar... goală Bunele maniere și respectul de sine sunt anulate complet... ascunse în buzunarele unor pantaloni care vor să te strângă să nu poți nici măcar respira... Cuvintele tale pline de farmec sunt acum ignorate de cele vulgare, fără sens, doar...