Treceți la conținutul principal

Mireasă... ți-e rochia albă tare prăfuită

 

Mireasă... ți-e rochia albă tare prăfuită
Așa-ți aștepți tu mirele să vină
Cu o haină ca o zdreanță ponosită
Făcând din dragostea de El... ruină?

Și iată că ți-e rupt acum veșmântul
Și albul frământat în nuanțe cenușii
Ți-ai încălcat în toate legământul
Și ce-ai promis tu ieri, azi nu mai știi

De ce privești mereu spre toți străinii
Și uiți că tu ai Mirele cel mai frumos?
Și-n loc s-aduci lumină întunecimii
Faci din lumină... un loc întunecos

O, lasă viclenia și fii cu luare aminte
Veghează, candela să nu îți fie stinsă
Mai toarnă ulei, mai strigă spre morminte
Ca toți să fie-n viață și cu făclia aprinsă.

Și curățește-ți haina, să fie făr' de pată
Și luptă cu-ndrăzneală și fără de rușine
Așteaptă Mirele căci va veni odată
Și unde este El, te duce și pe tine.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Poveste de toamnă

  E toamnă... după o vreme în care nu am mai modelat în litere gândurile ce le port, iată-mă luând din nou literele și modelând cu ele trăirile mele... E toamnă... Un amestec de cald și frig, de soare, nori și ploaie, de frunze încă verzui și frunze deja uscate și pictate în nuanțe arămii... Într-o toamnă de demult, după ce m-ai țesut minuțios în pântecele mamei mele, m-am născut când lutul meu a prins viață ieșind sângeriu din lutul mamei mele... mă aflu mărunțică în mâinile unui medic ce mă ridică în sus spunându-i mamei mele că are o fată... Într-o toamnă m-am născut din nou când inima mea a tresărit auzind bătăile inimii Tale... și am recunoscut îndată după bătăile inimii Tale ca Tu îmi ești Tată și că atunci, în acel moment, ai lăsat cele 99 de oi ca să mă salvezi pe mine... și de atunci mă tot salvezi... clipă de clipă... Într-o toamnă pruncul meu cel mare a prins viață,  ieșind prin lupte aprigi din lutul meu stors de putere... Într-o altă toamnă,  pruncul meu cel ...

Hands at work

I wish I could fly I wish I could touch the sky And all the sorrow, all the pain Just... simply... fly away I want You to hold my hand I need You to be my friend Do not ever let me go Instead... take, O Lord, my sorrow Take the broken an repair I will stay on the armchair I will look Your hands that work To renew all that is old. Mâini la lucru Aș vrea să pot zbura Aș vrea să pot atinge cerul Și tot necazul, toată durerea S-ar duce pur și simplu... Vreau ca Tu să mă ții de mână Vreau ca Tu să fii prietenul meu Nu îmi da drumul niciodată În schimb, ia, Doamne, durerea... Ia ce e frânt și repară Eu voi sta pe fotoliu Voi privi mâinile Tale la lucru Pentru a reînnoi tot ce a îmbătrânit...

E septembrie

  E septembrie... cad frunze Și cu ele stropi de ploaie E toamnă... cad frunze Raze rupte dintr-un soare E septembrie... dans de toamnă Natura... nostalgică doamnă Se-înfășoară în uitare Tot ce încă ne mai doare E septembrie... și alte frunze or să mai cadă Și or să se aștearnă tot grăbite prin livadă Le lăsăm... le poartă bucuros în taină vântul Și cu ele fug departe Răni și vise spulberate E septembrie...