Fărâme din sufletul meu...

  Unde ești, Adame? Întreabă Domnul dimineață în grădină... Iată-mă ascuns, Stăpâne... se aude plin de teamă în surdină Pentru ce te-ascunzi? Ai mâncat din pom și ai mâna vinovată Oare n-aveai ce mânca? Pentru tine e grădina toată Unde ești tu, Moise? Vino să-ți salvezi poporul din casa lui Faraon Doamne, dar sunt bâlbâit, mai bine... ai alege un alt om Te găsesc păstor de turmă... patruzeci de ani la oi Oare nu-ți poți duce-n țară casa părinților tăi? Unde ești tu, Petre? Pân' la moarte merg cu Tine, ai promis odinioară Iată, a cântat cocoșul, și-am fost singur astă seară Te-a speriat ceata romană... săbii, lovituri, tropote de cai Ți-ai pus capul între palme, plângi cu amar și-n praf tu stai Unde ești tu azi, creștine? Crezi că-s Domn religios Dar m-am coborât la tine, purtând chipul lui Cristos De îmi vei deschide ușa, voi intra, voi sta cu tine Și îți voi ierta păcatul și vei fi veșnic cu Mine.

  Trecut-au anii... treizeci Și vă găsesc tot împreună Să vă dea Domnul alte zeci Și să rămâneți mână în mână Tata... tu, om plin de blândețe Mama, pe chip și-n suflet... frumusețe V-ați iubit, v-ați respectat Și prin viață v-ați purtat. Acum luați-vă de mână Pe genunchi să vă plecați Și pe Domnul luați de mână Mulțumind să vă rugați. Iar trec anii... cu iuțime Voi să mergeți înainte Spre veșnica Împărăție Când veți fi cu al vost' Părinte. Să luptați, să n-aveți teamă Domnul vă va răsplăti Să iubiți fără de seamăn Căci iubind, veți birui! La mulți ani, dragii mei părinți! Dumnezeu să vă binecuvânteze! Vă iubesc și vă prețuiesc! 🧡

  Ți-e sufletul flămând și rece Ți-e drumul greu și e pustiu Iar neputința te întrece Și cerul iar e cenușiu Vino la Mine, adu-ți povara Ce te apasă tot mai greu În palma Mea varsă-ți ocara Și ascunde-te în Dumnezeu. Ți-e inima de tot zdrobită Și-i sfâșiată de durere Mireasma-ți cade umilită Iar tu rămâi fără putere Vino la Mine, adu-ți amarul Ce se ascunde-n duhul tău Întinde mâna, ia paharul Și ascunde-te în Dumnezeu.

  În îmbrățișarea palmelor străpunse Nimic nu pare să mai doară Nici lacrimile ce se varsă ascunse Nici vorbele ce au fost spuse cu ocară. În îmbrățișarea palmelor străpunse E adăpost în vreme de furtună E cufăr de comori ascunse Unde ecoul iubirii răsună. În îmbrățișarea palmelor străpunse Tu torni balsam pe rana grea Faci bucurii din întristări ascunse Așa-i de scumpă îmbrățișarea Ta.