Fărâme din sufletul meu...

Atât de prețioasă... te-ai pierdut pe undeva prin locuri răzlețe O, tu, sublimă cum te știu... ai fost greșit înțeleasă de cei mai mulți Redusă la surogate ieftine... tu care valorezi atât de mult Eleganța ta a fost ucisă în ascuns sub paltonul nudității Grațioasă cum erai, au încercat să îți vândă droguri și să te scaneze cu tatuaje care mai de care O, tu, floare în miresme așa plăcute... te-au învăluit în mirosurile viciilor culese din gunoi și... pare că te-ai ofilit Diamant prețios... mascat sub stocul unor bijuterii de plastic Te-au devalorizat... tu, cea care erai atât de scumpă Au crezut că dacă îți golesc umerii, picioarele și talia... te fac mai frumoasă... Dar nu, nu e așa... și nu ești nicidecum mai frumoasă, acum ești doar... goală Bunele maniere și respectul de sine sunt anulate complet... ascunse în buzunarele unor pantaloni care vor să te strângă să nu poți nici măcar respira... Cuvintele tale pline de farmec sunt acum ignorate de cele vulgare, fără sens, doar

  Au înflorit salcâmii Dar au și flori de mucegai Și-i cerul albastru și senin Dar se întrevăd și pete gri E iarba verde crud, iarbă de mai Dar sunt și fire aspre, cenușii Sunt flori pe câmp, sunt flori de mai Dar sunt și flori uscate pe câmpii E soare... un soare galben portocal Dar mai și plouă... ploaie de cu picuri gri E cald... se coc și pomii de migdal Dar e și rece uneori... rece și pâlcuri cenușii Ah... care-i anotimpul din câmpie? Ba-i floarea roz, ba-i frunza arămie Ba-i soare portocal, ba-i ploaie cenușie Da' orice ar fi și orice ar mai fi să fie E doar un anotimp... și atâta o să ție...