Viaţa... Îmi pare trăită într-un mod frenetic și zgomotos, iar totul în jur pare că se grăbește tot mai tare... În goana noastră, uităm să mai credem că viața poate fi purtată doar în palma celor ce nu se grăbesc... clipele pot fi o minune, dar ele ajung ceva obișnuit pentru că ne e frică să ne bucurăm de lucrurile mici... Am uitat să mai pășim desculți pe iarba plină de rouă, am uitat să lăsăm picurii de ploaie să ne mângâie trupurile, nu mai știm să privim stelele în nopțile senine de vară și am uitat să ascultăm susurul lin al unui râu de munte... Și cred că am dezlegat misterul... bucuria lucrurilor mici e sămânța marii minuni... La marginea lumii pline de freamăt, mă aflu eu, un suflet mărunt care caută să trăiască bucuria în simplitate și frumusețe... privind la Tatăl meu din Ceruri, Creatorul frumuseții desăvârșite, îmi doresc să răspândesc același parfum sfânt al frumuseții unor lucruri mărunte, înfăptuite cu dăruire și multă dragoste!
Popas la fântână... o simplă samariteancă de vorbă cu Hristos...