În pas de sărbătoare E decembrie. Freamătul orașului e tot mai zgomotos. Luminile mai mari sau mai mici clipocesc sub lumina blajină a lunii. Soarele înghețat abia își mai conturează razele tremurânde. Zgomotul mașinilor devine asurzitor iar vitrinele magazinelor sunt tot mai stridente, îmbrăcate in culori de tot felul, îngrămădind cât mai multe lucruri. Câțiva fulgi răzleți de nea ne-au vizitat săptămânile acestea, însă s-au scurs rapid lăsând în urma lor dâre de noroi amestecat cu asfalt și frunze uscate. Oamenii... aleargă... aleargă spre o sărbătoare pe care o așteaptă din prag de toamnă. Totul e în mișcare. În miezul acestui maraton, îmi îndrept gândurile spre prima astfel de sărbătoare. Nu, nu a fost cu zăpadă, nici cu vreun cozonac sau cu lumini licărind pe deasupra străzilor. A fost într-un grajd... a fost cu doi oameni simpli care au lăsat Viața să se nască, aducând astfel cele sfinte pe pământ... El, chipul Vieții, a depășit bariere sociale și religioase... pentru a
Popas la fântână... o simplă samariteancă de vorbă cu Hristos...