Fărâme din sufletul meu...

Diminețile reci de noiembrie m-au întâmpinat aproape zi după zi cu ceață... Privind pe fereastră,  zăream dealurile învelite cu aceeași pătură albicioasă care se întindea nelăsând vreo fărâmă de soare să aducă lumină Așa se întâmplă uneori și în viața noastră... se așterne ceața peste inimă și oricât ne luptăm,  nu reușim să simțim căldura, să vedem Lumina... suntem învăluiți în neputințele noastre, în slăbiciunile noastre... Cât de greu devine atunci fiecare pas pe care vrem să îl facem, fiecare mișcare a mâinii... încheieturile ne sunt blocate, legate în lanțuri și închise strâns cu lacăte... rămânem încorsetați în propriile gânduri,  temeri, zbateri... Ne aflăm dintr-odată cu aripile frânte, căzute la pământ, fără putere Privim văzduhul cu dor de a zbura din nou deasupra celor ce ne-au ținut încorsetați,  fără de bucurie,  fără de liniște în suflet... Ne uităm apoi către aripile noastre și le vedem căzute la pământ... Ceața ne-a cuprins fiecare colț al inimii, iar noi

Cu gândul la oamenii dragi care merită să le dăruim cuvinte frumoase, am creat câteva felicitări calde în zilele acestea reci de noiembrie... Dacă doriți să le faceți celor dragi o bucurie, aceste felicitări așteaptă sa fie scrise cu gânduri bune... Iar cei dragi vă vor dărui zâmbete de bucurie în semn de mulțumire... Haideți să aducem cât mai multe zâmbete pe chipurile celor pe care îi iubim 😊😊 Felicitările de mai jos costă 5 Lei fiecare: Felicitările de mai jos costă fiecare 10 Lei:

E dimineață Îmi aștern gânduri pe care le port de mult în suflet dar pentru care nu știam încă forma pe care le-o voi da... Fără să știm,  am ajuns să strângem în inima noastră nemulțumirea... fărâmă cu fărâmă, zi după zi... Nu ne dăm seama de valoarea noastră dacă nu suntem acceptați de oamenii din jur... Dacă am putea vedea că nu există un tipar anume după care să ne trăim viața... Oamenii m-au învățat și pe mine că trebuie să am o anumită cale pe care trebuie să merg, că trebuie să bifez câteva lucruri pe o listă "de făcut" și apoi voi primi diploma de om... lumea îmi spune cum trebuie să mă îmbrac,  ce telefon trebuie să am, ce mașină să îmi cumpăr, ce facultate să fac, cu cine să mă căsătoresc și câți copii să am... Am pornit în viață alergând după multe lucruri,  după multe pasiuni,  după un câștig tot mai mare, facultăți cât mai multe... Am fost învățați că viața se măsoară după câte ai și cât câștigi Ne strigă banii, cariera, un renume... Am uitat

Ceață în miezul dimineții... E frig... Caut lumina dincolo de pâlcurile albe ale ceții de noiembrie Afară,  totul s-a pus în mișcare... alergarea începe devreme și se termină târziu În casă,  liniște... Toate câte mi-au trecut prin mâini stau frumos așezate dând casei frumusețea care îmi aduce liniște... şi  privind frumusețea aceasta,  zâmbesc mulțumită... cum aş putea sa fiu când văd farmecul pe care doar simplitatea îl poate raspândi... Căci într-adevăr, nu avem nevoie de multe pentru a fi fericiți... adevărata bucurie răsare din cele simple, din cele mărunte... iar acestea nu ne lipsesc, de aceea putem fi mulțumitori și bucuroși pentru toate câte am primit... Bucuria casei care prin dragoste și trudă devine acasă,  mă mulțumește... Astfel, mulțumirea îmi trece pragul inimii odată ce farmecul celor simple se așterne cu căldură în casă, făcând din aceasta cămin        "Femeia înțeleaptă își zidește casa..."