Fărâme din sufletul meu...

  Te-a durut, Isuse, umărul sub cruce Dar mai mult, Isuse, vorba deloc dulce Te-au durut, Isuse, spinii de pe frunte Dar mai mult, Isuse, trădările crunte Te-au durut, Isuse, bicele romane Dar mai mult, Isuse, chipuri inumane Te-au durut, Isuse, palmele străpunse Dar mai mult, Isuse, gândurile ascunse Te-au durut, Isuse, picioarele rănite Dar mai mult, Isuse, vorbele primite. Te-au durut, Isuse, rănile și răstignirea Dar mai mult, Isuse, trădarea și umilirea. Te-au durut, Isuse... răni, ocare... toate Dar dragostea Ta a-ndurat... căci poate!

  Cel mai drag mi-e să vorbesc cu Tine Ești cel mai bun Prieten, cel mai drag Tu nu arunci, Isus, cu pietre-n mine Ci mă primești la pieptul Tău cu drag Cel mai drag mi-e să vorbesc cu Tine Tu nu mă lași să pier în necuprins Ci îmi primești și lacrimi și suspine Cu dragoste la pieptu-Ți mă ții strâns Tu nu m-arunci, Isus, cu nepăsare Ci mă iubești și mă primești mereu Tu-mi pui balsam pe răni usturătoare Și-mi ții în palma Ta sufletul meu. Iti mulțumesc... că nu mă dai afară Și niciodată singur' nu mă lași Ci Tu mă prinzi duios de a mea mână Din cel dintâi la cel din urmă pas.

  Când eram mică, o vedeam pe bunica doar ca pe o... bunică Nu știam pe atunci că a fost mai întâi femeie, apoi soție, mamă... și abia mai târziu... bunică Eu credeam că ea dintotdeauna a fost bunică Mai târziu, când îmi povestea din copilăria ei din anii de război și foamete, mi-am dat seama că a fost și ea copil Când îmi povestea despre bunicul, mi-am dat seama că a fost soție și apoi mamă Apoi am crezut ca odată ce a ajuns bunică, o voi avea mereu cu mine Și credeam că toată viața mea, oriunde voi fi, când voi reveni în acea curte, o voi găsi acolo pe... bunica Într-o zi, bunica a murit... Și atunci mi-am dat seama că bunica a fost și ea, mai întâi de toate... om... Și deodată, printr-o maturizare forțată, am înțeles că omul moare Oricât de puternic ar fi, oricât de bogat, oricât de fericit... sau poate nu chiar... oricât de sănătos, orice a făcut în viață, oricâți copii a avut, oricâte studii sau diplome, oricâți prieteni l-au vizitat... Și oricât de nemuritor pare uneori