Treceți la conținutul principal

Primele cuvinte aici...



     Viaţa... Îmi pare trăită într-un mod frenetic și zgomotos, iar totul în jur pare că  se grăbește tot mai tare... În goana noastră,  uităm să mai credem că viața poate fi purtată doar în palma celor ce nu se grăbesc... clipele pot fi o minune, dar ele ajung ceva obișnuit pentru că ne e frică să ne bucurăm de lucrurile mici... 

      Am uitat să mai pășim desculți pe iarba plină de rouă, am uitat să lăsăm picurii de ploaie să ne mângâie trupurile, nu mai știm să privim stelele în nopțile senine de vară și am uitat să ascultăm susurul lin al unui râu de munte... Și cred că am dezlegat misterul... bucuria lucrurilor mici e sămânța marii minuni... 

       La marginea lumii pline de freamăt,  mă aflu eu, un suflet mărunt care caută să trăiască bucuria în simplitate și frumusețe... privind la Tatăl meu din Ceruri,  Creatorul frumuseții desăvârșite, îmi doresc să răspândesc același parfum sfânt al frumuseții unor lucruri mărunte, înfăptuite cu dăruire și multă dragoste! 
   

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Poveste de toamnă

  E toamnă... după o vreme în care nu am mai modelat în litere gândurile ce le port, iată-mă luând din nou literele și modelând cu ele trăirile mele... E toamnă... Un amestec de cald și frig, de soare, nori și ploaie, de frunze încă verzui și frunze deja uscate și pictate în nuanțe arămii... Într-o toamnă de demult, după ce m-ai țesut minuțios în pântecele mamei mele, m-am născut când lutul meu a prins viață ieșind sângeriu din lutul mamei mele... mă aflu mărunțică în mâinile unui medic ce mă ridică în sus spunându-i mamei mele că are o fată... Într-o toamnă m-am născut din nou când inima mea a tresărit auzind bătăile inimii Tale... și am recunoscut îndată după bătăile inimii Tale ca Tu îmi ești Tată și că atunci, în acel moment, ai lăsat cele 99 de oi ca să mă salvezi pe mine... și de atunci mă tot salvezi... clipă de clipă... Într-o toamnă pruncul meu cel mare a prins viață,  ieșind prin lupte aprigi din lutul meu stors de putere... Într-o altă toamnă,  pruncul meu cel ...
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe

Hands at work

I wish I could fly I wish I could touch the sky And all the sorrow, all the pain Just... simply... fly away I want You to hold my hand I need You to be my friend Do not ever let me go Instead... take, O Lord, my sorrow Take the broken an repair I will stay on the armchair I will look Your hands that work To renew all that is old. Mâini la lucru Aș vrea să pot zbura Aș vrea să pot atinge cerul Și tot necazul, toată durerea S-ar duce pur și simplu... Vreau ca Tu să mă ții de mână Vreau ca Tu să fii prietenul meu Nu îmi da drumul niciodată În schimb, ia, Doamne, durerea... Ia ce e frânt și repară Eu voi sta pe fotoliu Voi privi mâinile Tale la lucru Pentru a reînnoi tot ce a îmbătrânit...
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe

V Â N T U L

  Cum mi-a bătut iar vântul în grădină Și-a luat cu el și vise frânte-n taină Cum pentru-un ceas nu a mai fost lumină Și întunericul mă acoperise ca o haină Cum mi-a bătut iar vântul în ogradă Și a spulberat în calea lui mai toate Cum peste gard priviri au vrut să vadă Ce se întâmplă... cât încă se mai poate Cum mi-a bătut iar vântul în curtea înflorită Și toate florile mi-au fost căzute la pământ Cum floarea mea deodată a fost zdrobită Dar viață este... și dincolo de un mormânt.
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe