Suntem săraci în dragostea pe care-o oferim Suntem mărunți... căci prea puțin iubim Suntem prea goi... de adevăr și de cuvântul sfânt Și încălcăm în taină orice legământ Pășim cu fruntea sus, cu măștile pe față Și nu vedem... și-n suflet e așternută ceață Credem că bogăția e tot ce strângi și ai Dar am uitat că este doar dragostea ce-o dai Rostim cuvinte grele și vorbe care dor Uităm că anii trec și oamenii toți mor Căci trece viața iute și plină de durere Cu răni fără balsam și singuri și-n tăcere O, ce vei face, Doamne, să vii în ajutor? Vei despărți iar marea pentru al Tău popor? Vei ridica un Moise, un David, un Ilie? Ai milă, o, Stăpâne, nu ne lăsa-n pustie...
Popas la fântână... o simplă samariteancă de vorbă cu Hristos...