Suntem săraci în dragostea pe care-o oferim
Suntem mărunți... căci prea puțin iubim
Suntem prea goi... de adevăr și de cuvântul sfânt
Și încălcăm în taină orice legământ
Pășim cu fruntea sus, cu măștile pe față
Și nu vedem... și-n suflet e așternută ceață
Credem că bogăția e tot ce strângi și ai
Dar am uitat că este doar dragostea ce-o dai
Rostim cuvinte grele și vorbe care dor
Uităm că anii trec și oamenii toți mor
Căci trece viața iute și plină de durere
Cu răni fără balsam și singuri și-n tăcere
O, ce vei face, Doamne, să vii în ajutor?
Vei despărți iar marea pentru al Tău popor?
Vei ridica un Moise, un David, un Ilie?
Ai milă, o, Stăpâne, nu ne lăsa-n pustie...
Comentarii
Trimiteți un comentariu