Sunt prizonierul din celula întunecoasă Ascuns în agonia unor gratii ruginite Cine mă poate ridica din apa mlăștinoasă Când inima și duhul mi-s iară amăgite M-a căutat lumina, să ies din întuneric Dar n-am primit-o-n grabă-n sufletul meu rece M-a căutat iubirea, să-i aflu mângâierea Dar am strigat cu ură ca de la min' să plece M-a căutat răbdarea, să mă ajute-n taină Dar graba mea cea mare nu a putut deschide M-a căutat și pacea, să-mi pună a sa haină Dar tulburarea mare nu i-a putut deschide Și tot așa, lanț după lanț mă împresoară Și trupul mi-l cuprind, precum oceanul marea O, vreau eliberare, cum am avut odinioară Dar oare nu eu însumi am refuzat salvarea?
Popas la fântână... o simplă samariteancă de vorbă cu Hristos...