Sunt prizonierul din celula întunecoasă
Ascuns în agonia unor gratii ruginite
Cine mă poate ridica din apa mlăștinoasă
Când inima și duhul mi-s iară amăgite
M-a căutat lumina, să ies din întuneric
Dar n-am primit-o-n grabă-n sufletul meu rece
M-a căutat iubirea, să-i aflu mângâierea
Dar am strigat cu ură ca de la min' să plece
M-a căutat răbdarea, să mă ajute-n taină
Dar graba mea cea mare nu a putut deschide
M-a căutat și pacea, să-mi pună a sa haină
Dar tulburarea mare nu i-a putut deschide
Și tot așa, lanț după lanț mă împresoară
Și trupul mi-l cuprind, precum oceanul marea
O, vreau eliberare, cum am avut odinioară
Dar oare nu eu însumi am refuzat salvarea?
Comentarii
Trimiteți un comentariu