Fărâme din sufletul meu...

  Mă trec ușor... cu ticăit de ceas ca un ecou în noapte Momente pendulate, rostite printre șoapte Cu fiecare clipă de Cer sunt mai aproape Iar lutul de țărâna în care se va-ntoarce Durerea îmi e umbra ce aievea m-a purtat Iar pe sub pleoape am picuri de lacrimi care cad Am cicatrici pe suflet... Sunt răni ce au fost cusute Mă bucur că vor trece... Multe mi-au fost făcute Nu vindecă nici timpul durerea usturătoare Nu vindecă nici omul ce stă în nepăsare Doar Dumnezeu mai poate a mă vindeca A pune un balsam, a coase rana grea. Nu-mi pare rău de greul pe care am îndurat Mi-a fost dată și mie o cruce de purtat Sunt doar un lut ce-și poartă crucea în spinare Cu inima cusută... pe răni usturătoare.

Viața noastră e plină cu de toate Din pruncie până la căruntețea noastră traversăm viața cu toate formele ei de relief Trecem prin văi adânci, urcăm munți înalți, înotăm printre valurile mării, străbatem poteci deluroase, ne uscăm prin deșert Toate anotimpurile ne traversează viața Suntem bulgări de lut ciopliți de vântul de toamnă, frigul ascuțit al iernii, ploile de primăvară si seceta verii Suntem un amestec amețitor de lut și suflet Un lut cuprinzător de celule care îmbătrânesc și mor Și un suflet plăpând ca un abur Suntem trecuți prin furtuni, zăpezi, vânt puternic, secetă, ploi, tornade, cutremure Și suntem copți ca merele în cuptorul încins Suntem nimic și suntem de toate Suntem viață și suntem moarte Si în toată strădania aceasta pentru a viețui, avem un Împărat care domnește peste toate Care ne iubește cu o iubire veșnică Și care ne poartă... până la ultima suflare... și apoi ne îmbrățișează... veșnic 'până la bătrâneţea voastră Eu voi fi Același, până la că...