Mă trec ușor... cu ticăit de ceas ca un ecou în noapte
Momente pendulate, rostite printre șoapte
Cu fiecare clipă de Cer sunt mai aproape
Iar lutul de țărâna în care se va-ntoarce
Durerea îmi e umbra ce aievea m-a purtat
Iar pe sub pleoape am picuri de lacrimi care cad
Am cicatrici pe suflet... Sunt răni ce au fost cusute
Mă bucur că vor trece... Multe mi-au fost făcute
Nu vindecă nici timpul durerea usturătoare
Nu vindecă nici omul ce stă în nepăsare
Doar Dumnezeu mai poate a mă vindeca
A pune un balsam, a coase rana grea.
Nu-mi pare rău de greul pe care am îndurat
Mi-a fost dată și mie o cruce de purtat
Sunt doar un lut ce-și poartă crucea în spinare
Cu inima cusută... pe răni usturătoare.
Comentarii
Trimiteți un comentariu