În grădină se lăsase o liniște înfiorătoare Eva și apoi Adam îl necinstiseră pe Dumnezeu Strălucirea în care au fost creați s-a stins deodată Rușinea neascultării le-a cuprins inimile, făcându-i să se ascundă de Dumnezeul creator Îmbrăcați în frunze de smochin, au căutat un loc în care să nu poată fi văzuți de El Stăteau tăcuți, cuprinși de frică... Unde ești? A fost prima întrebare care a zguduit plăci tectonice pentru a atinge timpanele celor doi, bărbatul si femeia Este strigătul din răcoarea dimineții care cheamă sufletele moarte la viață Unde ești? Este glasul blând al unui Tată către copiii lui Unde ești? Este vocea Prietenului trădat de prieteni Unde ești? Ascunși printre gunoaie, acoperiți cu frunze de smochin, mestecând mucegai... Îmbrățișați de propriile pofte păcătoase, de mână cu minciuna, adulmecând putregaiul Iată-ne Te-am trădat... Te-am mințit... Te-am înșelat... Te-am lovit direct în inima care ne-a iubit nespus Amăgiți de ticălosul sâsâit care ne-a s...
Popas la fântână... o simplă samariteancă de vorbă cu Hristos...