În grădină se lăsase o liniște înfiorătoare
Eva și apoi Adam îl necinstiseră pe Dumnezeu
Strălucirea în care au fost creați s-a stins deodată
Rușinea neascultării le-a cuprins inimile, făcându-i să se ascundă de Dumnezeul creator
Îmbrăcați în frunze de smochin, au căutat un loc în care să nu poată fi văzuți de El
Stăteau tăcuți, cuprinși de frică...
Unde ești?
A fost prima întrebare care a zguduit plăci tectonice pentru a atinge timpanele celor doi, bărbatul si femeia
Este strigătul din răcoarea dimineții care cheamă sufletele moarte la viață
Unde ești? Este glasul blând al unui Tată către copiii lui
Unde ești? Este vocea Prietenului trădat de prieteni
Unde ești?
Ascunși printre gunoaie, acoperiți cu frunze de smochin, mestecând mucegai...
Îmbrățișați de propriile pofte păcătoase, de mână cu minciuna, adulmecând putregaiul
Iată-ne
Te-am trădat... Te-am mințit... Te-am înșelat...
Te-am lovit direct în inima care ne-a iubit nespus
Amăgiți de ticălosul sâsâit care ne-a strigat în timpane că e bine așa
Am ales.... greșit... și ah... Te-am rănit
Iată-ne... celulele nostre încep să îmbătrânească
Ridurile încep să apară pe chip
Îmbătrânim... singuri și goi
Prea singuri și prea goi din cauza unor alegeri prea murdare
Ne-am hrănit cu otravă și am ajuns să scuipăm gunoi
Iată-ne...
Suntem aici, ascunși după un tufiș
Odată cu strălucirea, ne-am pierdut liniștea, puritatea, frumusețea... Am ajuns secătuiți, îndurerați, învinși de propriile patimi, fără putere
Te-am înșelat... dar mai ales, ne-am înșelat pe noi
Ne-am trăit clipele îmbătați de pofte înșelătoare
Am purtat pe frunte coroana uscăciunii
Ne-am mânjit mâinile și inimile cu... gunoi
Așa am vrut noi în marea libertate în care ne-am scăldat
Așa am ales...
Unde ești? Răsună și astăzi întrebarea care zguduie plăci tectonice pentru a ne atinge timpanele
Fiecare dintre noi își are busola lui
Fiecare își cunoaște coordonatele lui
.................................................................
Unde ești?
Comentarii
Trimiteți un comentariu