Treceți la conținutul principal

FEMINITATE


Atât de prețioasă... te-ai pierdut pe undeva prin locuri răzlețe
O, tu, sublimă cum te știu... ai fost greșit înțeleasă de cei mai mulți
Redusă la surogate ieftine... tu care valorezi atât de mult
Eleganța ta a fost ucisă în ascuns sub paltonul nudității
Grațioasă cum erai, au încercat să îți vândă droguri și să te scaneze cu tatuaje care mai de care
O, tu, floare în miresme așa plăcute... te-au învăluit în mirosurile viciilor culese din gunoi și... pare că te-ai ofilit
Diamant prețios... mascat sub stocul unor bijuterii de plastic
Te-au devalorizat... tu, cea care erai atât de scumpă
Au crezut că dacă îți golesc umerii, picioarele și talia... te fac mai frumoasă... Dar nu, nu e așa... și nu ești nicidecum mai frumoasă, acum ești doar... goală
Bunele maniere și respectul de sine sunt anulate complet... ascunse în buzunarele unor pantaloni care vor să te strângă să nu poți nici măcar respira...
Cuvintele tale pline de farmec sunt acum ignorate de cele vulgare, fără sens, doar ca să răsune pe undeva un zăngănit... se știe pe unde ești după zăngănitul clopoțelului ce ți s-a atârnat la gât
Te-au tuns și te-au sluțit... Te-au vopsit în culorile curcubeului fantomă de nici nu mai știi că ești femeie și ai uitat că e perfect în regulă să fii femeie
Au încercat să te aducă până la nulitate... Să te mintă că nu valorezi nimic... să îți vândă gunoaie în loc de rafinament... să nu-i crezi... ai fost creată să treci peste veacuri și să stai în picioare chiar dacă te-au amețit cu moda lipsei de respect
Tu nu cumpăra non valoarea nici non sensul
Cumpără eleganța, bunele maniere, respectul de sine
Rămâi împodobită așa cum te știu... cu rafinament, candoare, delicatețe
Cultivă noblețea și puritatea
Nu te uita după ceva ieftin ce pare scump... nu te amăgi... nu tot ce zboară se mănâncă
Nu îți dezgoli pieptul... nici umerii, nici talia, nici picioarele
Ah... fii atentă te rog la încălțămintea ce o porți... dacă e prea prea, nu te încălța... uneori să simți iarba pe sub tălpi e mult, mult mai bine
Apropo, ai grijă să nu te năpădească buruienile inculturii... suntem în luna mai, nu în luna m-ai
Delicatețea și gingășia... formează arta în care te-ai născut... însă acum a fost modificată genetic și a luat forme meschine de brutalitate
Tu nu le îmbrăca...

Feminitate... căutată de multe fete, dorită de toate, confundată cu vulgaritatea... nu îți părăsi grația, rafinamentul, candoarea, noblețea
Rămâi așa cum ai fost creată, traversează veacuri și stai în picioare... mai ales... în vremuri ca acestea...




Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Poveste de toamnă

  E toamnă... după o vreme în care nu am mai modelat în litere gândurile ce le port, iată-mă luând din nou literele și modelând cu ele trăirile mele... E toamnă... Un amestec de cald și frig, de soare, nori și ploaie, de frunze încă verzui și frunze deja uscate și pictate în nuanțe arămii... Într-o toamnă de demult, după ce m-ai țesut minuțios în pântecele mamei mele, m-am născut când lutul meu a prins viață ieșind sângeriu din lutul mamei mele... mă aflu mărunțică în mâinile unui medic ce mă ridică în sus spunându-i mamei mele că are o fată... Într-o toamnă m-am născut din nou când inima mea a tresărit auzind bătăile inimii Tale... și am recunoscut îndată după bătăile inimii Tale ca Tu îmi ești Tată și că atunci, în acel moment, ai lăsat cele 99 de oi ca să mă salvezi pe mine... și de atunci mă tot salvezi... clipă de clipă... Într-o toamnă pruncul meu cel mare a prins viață,  ieșind prin lupte aprigi din lutul meu stors de putere... Într-o altă toamnă,  pruncul meu cel ...

Hands at work

I wish I could fly I wish I could touch the sky And all the sorrow, all the pain Just... simply... fly away I want You to hold my hand I need You to be my friend Do not ever let me go Instead... take, O Lord, my sorrow Take the broken an repair I will stay on the armchair I will look Your hands that work To renew all that is old. Mâini la lucru Aș vrea să pot zbura Aș vrea să pot atinge cerul Și tot necazul, toată durerea S-ar duce pur și simplu... Vreau ca Tu să mă ții de mână Vreau ca Tu să fii prietenul meu Nu îmi da drumul niciodată În schimb, ia, Doamne, durerea... Ia ce e frânt și repară Eu voi sta pe fotoliu Voi privi mâinile Tale la lucru Pentru a reînnoi tot ce a îmbătrânit...

V Â N T U L

  Cum mi-a bătut iar vântul în grădină Și-a luat cu el și vise frânte-n taină Cum pentru-un ceas nu a mai fost lumină Și întunericul mă acoperise ca o haină Cum mi-a bătut iar vântul în ogradă Și a spulberat în calea lui mai toate Cum peste gard priviri au vrut să vadă Ce se întâmplă... cât încă se mai poate Cum mi-a bătut iar vântul în curtea înflorită Și toate florile mi-au fost căzute la pământ Cum floarea mea deodată a fost zdrobită Dar viață este... și dincolo de un mormânt.