Treceți la conținutul principal

E septembrie

 


E septembrie... cad frunze
Și cu ele stropi de ploaie
E toamnă... cad frunze
Raze rupte dintr-un soare

E septembrie... dans de toamnă
Natura... nostalgică doamnă
Se-înfășoară în uitare
Tot ce încă ne mai doare

E septembrie... și alte frunze or să mai cadă
Și or să se aștearnă tot grăbite prin livadă
Le lăsăm... le poartă bucuros în taină vântul
Și cu ele fug departe
Răni și vise spulberate

E septembrie...





Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Hands at work

I wish I could fly I wish I could touch the sky And all the sorrow, all the pain Just... simply... fly away I want You to hold my hand I need You to be my friend Do not ever let me go Instead... take, O Lord, my sorrow Take the broken an repair I will stay on the armchair I will look Your hands that work To renew all that is old. Mâini la lucru Aș vrea să pot zbura Aș vrea să pot atinge cerul Și tot necazul, toată durerea S-ar duce pur și simplu... Vreau ca Tu să mă ții de mână Vreau ca Tu să fii prietenul meu Nu îmi da drumul niciodată În schimb, ia, Doamne, durerea... Ia ce e frânt și repară Eu voi sta pe fotoliu Voi privi mâinile Tale la lucru Pentru a reînnoi tot ce a îmbătrânit...
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe

V Â N T U L

  Cum mi-a bătut iar vântul în grădină Și-a luat cu el și vise frânte-n taină Cum pentru-un ceas nu a mai fost lumină Și întunericul mă acoperise ca o haină Cum mi-a bătut iar vântul în ogradă Și a spulberat în calea lui mai toate Cum peste gard priviri au vrut să vadă Ce se întâmplă... cât încă se mai poate Cum mi-a bătut iar vântul în curtea înflorită Și toate florile mi-au fost căzute la pământ Cum floarea mea deodată a fost zdrobită Dar viață este... și dincolo de un mormânt.
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe

Mai cântă-mi, Doamne...

  Mai cântă-mi, Doamne... la vechea harpă din cetate Când voci străine dau năvală ades pe calea mea Să sune glasul Tău, oceane de-ar străbate Să Te aud pe Tine, oricâte voci timpanul mi-ar răzbate Mai cântă-mi, Doamne... să Te audă spinii din grădină Și temători să cadă la glasul Tău puternic Cântă... să Te audă bine și bobul de neghină Să se usuce îndată... și mort să fie veșnic. Mai cântă-mi, Doamne... De nu Te aud, tot cântă Cu harpa veche... cu cari cântam noi pe câmpie In juru-mi se-aud voci ce pe alte căi mă-avântă Și harpa o aud greu... de parcă nu-mi cânți mie . Mai cântă-mi, Te rog, Doamne... tot ca odinioară Să merg doar după cântul ce sună pe câmpie Să nu ascult de glasuri de lupi ce mă-mpresoară Ci să alerg spre Tine, dincolo de pustie...
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe