Treceți la conținutul principal

Veşnicia s-a născut la sat...

La sat… totul e cuprins de viaţă… de viaţa aceea care se coboară din Dumnezeu…
La sat… ziua începe odată cu cântecul unui cocoş din ogradă…
La sat… calci pe pămant, pe iarbă, pe frunze… şi nu te temi că te vei murdări…
Aici… e miros de iarbă, de animale, de fructe, de pârâul ce străbate satul…
Aici… copiii se joacă în praf, în ploaie, în zăpadă…
Iarna… căldura din odaie are şi culoare… culoarea focului ce arde in sobă…
La sat… apa se bea din adâncul pământului…
Aici, se mănâncă roade din pământ şi din pomi… ce dă Dumnezeu…
Aici… cainele pe care orice sătean îl are in curte latră când intră un străin pe bătătură…
Aici… copiii se plimbă cu bicicletele, se joacă cu mingea, se dau în leagăn…
La sat… fluturii zboară prin iarba din faţa prispei…
Aici… furnicile se strâng dacă ai scăpat o frimitură de pâine pe jos…
Aici… ploaia îţi udă grădina… şi oh… cât bine face grădinii apa multă ce curge din cer…
Aici… poţi mânca mămăligă pe plită… sau nuci, sau paine…
Aici… cel mai bun desert e dovleacul copt in cuptorul de la sobă… cea mai bună gustare e porumbul fiert şi cea mai bună mâncare e mămăliga cu brânză şi cu ceapă…
La sat… şi animalele ne hrănesc… oile, găinile… toate ne dau hrană…
Aici… biserica nu e muzeu… clopotele ne îndeamnă paşii către casa lui Dumnezeu…
Aici… în nopţile senine de vară, se zăresc atat de frumos stelele şi luna…
Aici… fiinţa ni se bucură de orice fir de iarbă, picur de ploaie sau fulg de nea…
Si cred şi eu, ca şi Lucian Blaga… că veşnicia s-a născut la sat…

"Sufletul satului

Copilo, pune-ţi mânile pe genunchii mei.
Eu cred că veşnicia s-a născut la sat.
Aici orice gând e mai încet,
şi inima-ţi zvâcneşte mai rar,
ca şi cum nu ţi-ar bate în piept,
ci adânc în pământ undeva.
Aici se vindecă setea de mântuire
şi dacă ţi-ai sângerat picioarele
te aşezi pe un podmol de lut.
Uite, e seară.
Sufletul satului fâlfâie pe lângă noi,
ca un miros sfios de iarbă tăiată,
ca o cădere de fum din streşini de paie,
ca un joc de iezi pe morminte înalte."
Lucian Blaga

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Poveste de toamnă

  E toamnă... după o vreme în care nu am mai modelat în litere gândurile ce le port, iată-mă luând din nou literele și modelând cu ele trăirile mele... E toamnă... Un amestec de cald și frig, de soare, nori și ploaie, de frunze încă verzui și frunze deja uscate și pictate în nuanțe arămii... Într-o toamnă de demult, după ce m-ai țesut minuțios în pântecele mamei mele, m-am născut când lutul meu a prins viață ieșind sângeriu din lutul mamei mele... mă aflu mărunțică în mâinile unui medic ce mă ridică în sus spunându-i mamei mele că are o fată... Într-o toamnă m-am născut din nou când inima mea a tresărit auzind bătăile inimii Tale... și am recunoscut îndată după bătăile inimii Tale ca Tu îmi ești Tată și că atunci, în acel moment, ai lăsat cele 99 de oi ca să mă salvezi pe mine... și de atunci mă tot salvezi... clipă de clipă... Într-o toamnă pruncul meu cel mare a prins viață,  ieșind prin lupte aprigi din lutul meu stors de putere... Într-o altă toamnă,  pruncul meu cel ...

Hands at work

I wish I could fly I wish I could touch the sky And all the sorrow, all the pain Just... simply... fly away I want You to hold my hand I need You to be my friend Do not ever let me go Instead... take, O Lord, my sorrow Take the broken an repair I will stay on the armchair I will look Your hands that work To renew all that is old. Mâini la lucru Aș vrea să pot zbura Aș vrea să pot atinge cerul Și tot necazul, toată durerea S-ar duce pur și simplu... Vreau ca Tu să mă ții de mână Vreau ca Tu să fii prietenul meu Nu îmi da drumul niciodată În schimb, ia, Doamne, durerea... Ia ce e frânt și repară Eu voi sta pe fotoliu Voi privi mâinile Tale la lucru Pentru a reînnoi tot ce a îmbătrânit...

V Â N T U L

  Cum mi-a bătut iar vântul în grădină Și-a luat cu el și vise frânte-n taină Cum pentru-un ceas nu a mai fost lumină Și întunericul mă acoperise ca o haină Cum mi-a bătut iar vântul în ogradă Și a spulberat în calea lui mai toate Cum peste gard priviri au vrut să vadă Ce se întâmplă... cât încă se mai poate Cum mi-a bătut iar vântul în curtea înflorită Și toate florile mi-au fost căzute la pământ Cum floarea mea deodată a fost zdrobită Dar viață este... și dincolo de un mormânt.