Vara, cu zilele ei senine și calde, cu pomii verzi și florile parfumate...
se apropie de sfârșit...
Vara... cel mai viu anotimp al copilăriei
cu bucuria vacanței de vară
timpul petrecut la bunici
joaca în ogradă
plimbările cu bicicleta
feliile de pepene savurate la umbra copacilor bătrâni
semințele culese pe fugă din floarea soarelui
cojile de pepene aruncate la găini
cerceii din cireșe
câinii care latră
răcoarea dimineții
banii din frunze cu care cumpăram ce doream
miejii de caisă pe care îi strângeam mereu și îi spărgeam ca să îi pot mânca
leagănul... niciodată obosit... prieten bun...
mâncarea delicioasă făcută de mama
roșii și castraveți din grădină
tata pregătind lemnele pentru iarnă
curtea pe care îmi plăcea să o mătur
poveștile cu bunica mea și povețele ei
florile pe care îmi plăcea să le ud
vara cu frumusețea ei senină... a trecut... din nou...
Sosește toamna... când gospodarii își adună roadele
când Dumnezeu pictează verdele verii în culori tomnatice
când vântul ne mângâie obrajii
când cerul începe sa ascundă soarele de noi, cei ce suntem țărână
Vino, toamnă dragă...
Vino și îmbracă totul cum numai tu știi să o faci
Vino și amintește-mi încă o dată că așa cum natura se stinge, așa mă voi stinge și eu pe acest pământ...
"Cum se îndură un tată de copiii lui, așa se îndură Domnul de cei ce se tem de El
Căci El știe din ce suntem făcuți, își aduce aminte că suntem țărână
Omul... zilele lui sunt ca iarba și înflorește ca floarea de pe câmp
Când trece un vânt peste ea, nu mai este
Și locul pe care-l cuprindea n-o mai cunoaște
Dar bunătatea Domnului ține în veci pentru cei ce se tem de El
Și îndurarea Lui pentru copiii copiilor lor
Pentru cei ce păzesc legământul Lui
Și își aduc aminte de poruncile Lui ca să le împlinească."
(Psalmul 103)
se apropie de sfârșit...
Vara... cel mai viu anotimp al copilăriei
cu bucuria vacanței de vară
timpul petrecut la bunici
joaca în ogradă
plimbările cu bicicleta
feliile de pepene savurate la umbra copacilor bătrâni
semințele culese pe fugă din floarea soarelui
cojile de pepene aruncate la găini
cerceii din cireșe
câinii care latră
răcoarea dimineții
banii din frunze cu care cumpăram ce doream
miejii de caisă pe care îi strângeam mereu și îi spărgeam ca să îi pot mânca
leagănul... niciodată obosit... prieten bun...
mâncarea delicioasă făcută de mama
roșii și castraveți din grădină
tata pregătind lemnele pentru iarnă
curtea pe care îmi plăcea să o mătur
poveștile cu bunica mea și povețele ei
florile pe care îmi plăcea să le ud
vara cu frumusețea ei senină... a trecut... din nou...
Sosește toamna... când gospodarii își adună roadele
când Dumnezeu pictează verdele verii în culori tomnatice
când vântul ne mângâie obrajii
când cerul începe sa ascundă soarele de noi, cei ce suntem țărână
Vino, toamnă dragă...
Vino și îmbracă totul cum numai tu știi să o faci
Vino și amintește-mi încă o dată că așa cum natura se stinge, așa mă voi stinge și eu pe acest pământ...
"Cum se îndură un tată de copiii lui, așa se îndură Domnul de cei ce se tem de El
Căci El știe din ce suntem făcuți, își aduce aminte că suntem țărână
Omul... zilele lui sunt ca iarba și înflorește ca floarea de pe câmp
Când trece un vânt peste ea, nu mai este
Și locul pe care-l cuprindea n-o mai cunoaște
Dar bunătatea Domnului ține în veci pentru cei ce se tem de El
Și îndurarea Lui pentru copiii copiilor lor
Pentru cei ce păzesc legământul Lui
Și își aduc aminte de poruncile Lui ca să le împlinească."
(Psalmul 103)
Comentarii
Trimiteți un comentariu