Gânduri de noiembrie...

Ceață în miezul dimineții...

E frig...

Caut lumina dincolo de pâlcurile albe ale ceții de noiembrie

Afară, totul s-a pus în mișcare... alergarea începe devreme și se termină târziu

În casă, liniște...

Toate câte mi-au trecut prin mâini stau frumos așezate dând casei frumusețea care îmi aduce liniște... şi privind frumusețea aceasta, zâmbesc mulțumită... cum aş putea sa fiu când văd farmecul pe care doar simplitatea îl poate raspândi...

Căci într-adevăr, nu avem nevoie de multe pentru a fi fericiți... adevărata bucurie răsare din cele simple, din cele mărunte... iar acestea nu ne lipsesc, de aceea putem fi mulțumitori și bucuroși pentru toate câte am primit...

Bucuria casei care prin dragoste și trudă devine acasă, mă mulțumește...

Astfel, mulțumirea îmi trece pragul inimii odată ce farmecul celor simple se așterne cu căldură în casă, făcând din aceasta cămin

"Femeia înțeleaptă își zidește casa..." (Proverbe 14:1)

Dumnezeu să ne ajute sa fim femei înțelepte, iar casa noastră să răspândească lumina din inimile noastre!

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Poveste de toamnă

E toamnă... după o vreme în care nu am mai modelat în litere gândurile ce le port, iată-mă luând din nou literele și modelând cu ele trăirile mele... E toamnă... Un amestec de cald și frig, de soare, nori și ploaie, de frunze încă verzui și frunze deja uscate și pictate în nuanțe arămii... Într-o toamnă de demult, după ce m-ai țesut minuțios în pântecele mamei mele, m-am născut când lutul meu a prins viață ieșind sângeriu din lutul mamei mele... mă aflu mărunțică în mâinile unui medic ce mă ridică în sus spunându-i mamei mele că are o fată... Într-o toamnă m-am născut din nou când inima mea a tresărit auzind bătăile inimii Tale... și am recunoscut îndată după bătăile inimii Tale ca Tu îmi ești Tată și că atunci, în acel moment, ai lăsat cele 99 de oi ca să mă salvezi pe mine... și de atunci mă tot salvezi... clipă de clipă... Într-o toamnă pruncul meu cel mare a prins viață, ieșind prin lupte aprigi din lutul meu stors de putere... Într-o altă toamnă, pruncul meu cel ...

Citiți mai multe

Hands at work

I wish I could fly I wish I could touch the sky And all the sorrow, all the pain Just... simply... fly away I want You to hold my hand I need You to be my friend Do not ever let me go Instead... take, O Lord, my sorrow Take the broken an repair I will stay on the armchair I will look Your hands that work To renew all that is old. Mâini la lucru Aș vrea să pot zbura Aș vrea să pot atinge cerul Și tot necazul, toată durerea S-ar duce pur și simplu... Vreau ca Tu să mă ții de mână Vreau ca Tu să fii prietenul meu Nu îmi da drumul niciodată În schimb, ia, Doamne, durerea... Ia ce e frânt și repară Eu voi sta pe fotoliu Voi privi mâinile Tale la lucru Pentru a reînnoi tot ce a îmbătrânit...

Citiți mai multe

V Â N T U L

Cum mi-a bătut iar vântul în grădină Și-a luat cu el și vise frânte-n taină Cum pentru-un ceas nu a mai fost lumină Și întunericul mă acoperise ca o haină Cum mi-a bătut iar vântul în ogradă Și a spulberat în calea lui mai toate Cum peste gard priviri au vrut să vadă Ce se întâmplă... cât încă se mai poate Cum mi-a bătut iar vântul în curtea înflorită Și toate florile mi-au fost căzute la pământ Cum floarea mea deodată a fost zdrobită Dar viață este... și dincolo de un mormânt.

Citiți mai multe

Fărâme din sufletul meu...

Faceți căutări pe acest blog