Despre mulțumire

E dimineață

Îmi aștern gânduri pe care le port de mult în suflet dar pentru care nu știam încă forma pe care le-o voi da...

Fără să știm,  am ajuns să strângem în inima noastră nemulțumirea... fărâmă cu fărâmă, zi după zi... Nu ne dăm seama de valoarea noastră dacă nu suntem acceptați de oamenii din jur...

Dacă am putea vedea că nu există un tipar anume după care să ne trăim viața...

Oamenii m-au învățat și pe mine că trebuie să am o anumită cale pe care trebuie să merg, că trebuie să bifez câteva lucruri pe o listă "de făcut" și apoi voi primi diploma de om... lumea îmi spune cum trebuie să mă îmbrac,  ce telefon trebuie să am, ce mașină să îmi cumpăr, ce facultate să fac, cu cine să mă căsătoresc și câți copii să am...

Am pornit în viață alergând după multe lucruri,  după multe pasiuni,  după un câștig tot mai mare, facultăți cât mai multe...

Am fost învățați că viața se măsoară după câte ai și cât câștigi

Ne strigă banii, cariera, un renume...

Am uitat că viața nu se măsoară, ci se trăiește!

Am uitat și că viața nu e un concurs după a avea cât mai mult... case,  mașini,  bani...

Viața noastră e singura șansă de a ne câștiga Veșnicia în brațele lui Dumnezeu...

Am ajuns nemulțumitori încercând sa avem tot mai mult... astfel devenim tot mai obosiți,  bolnavi și secătuiți de putere...

Câtă liniște e în sufletul meu care nu mai trăiește după aceste standarde ale lumii... câtă libertate în viața mea...

Cariera și banii nu pot înlocui bucuria de a ține casa în randuială și bucuria familiei când iau masa împreună în fiecare seară

Mulțumirea sufletească am castigat-o atunci când am înțeles că nu sunt într-un concurs și nu trebuie să arăt nimănui nimic

Liniștea sufletească am dobândit-o când am ales să nu mai alerg după ce îmi spun alții,  ci după ceea ce eu îmi doresc cu adevărat

După cum spune și Apostolul Pavel:

"Dacă avem cu ce să ne hrănim și cu ce să ne îmbrăcăm,  ne va fi de ajuns."

(Sfânta Scriptură)