E nevoie de multă muncă pentru a construi o casă, un bloc...
E nevoie de multe materiale, de multe unelte
E nevoie de mult timp...
De câteva luni, pot vedea cum se ridică pas cu pas un bloc vecin... tot procesul acesta mă duce cu gândul la inima mea... știați că inima ne devine uneori șantier?
Da, șantier... pentru că are grijă Dumnezeu să ne zidească inima după inima Lui... de aceea auzim mereu ciocanul cum bate, auzim un zgomot puternic, vedem cărămizi scoase...
Mucegaiul din inimă trebuie îndepărtat
Florile ce s-au uscat trebuie aruncate
El cunoaște inima omului, de aceea știe ce are de făcut...
E greu procesul... lung... şi dureros... dar vă zic, nimic nu e întâmplător în viața noastră... locul în care suntem, fiecare om de lângă noi, fiecare obiect... toate sunt materiale de construcție... toate fac parte din acest proces de zidire a unei inimi după inima Lui...
Ah... dacă am putea străbate cotloanele inimii noastre... oare ce am găsi acolo?
Poate că undeva ascunse prin sertare, stau semințe de ură, invidie, neiertare...
Sau poate ne-am împiedica de neadevăr, mânie, lăudăroşenie...
Acestea toate sting încet candela inimii noastre și ajungem să nu mai purtăm Lumina în toată splendoarea ei
Ne doare când toate cele murdare sunt îndepărtate...
Dar oricât de greu ar fi, Dumnezeu trebuie să scoată cuiele în care ne-am atârnat toate cele rele și apoi trebuie sa bată alte cuie în care să poată agăța roade sfinte... roade precum răbdarea, dragostea , iertarea , bunătatea...
Toate acestea ne vor fi de folos în zilele reci când, îmbrăcați cu voia noastră cea rea, ne va fi frig... atunci vom întinde mâna și vom lua din cui hainele puse de El... şi ne vom încălzi...
A durut fiecare cui bătut, dar cât de bine ne va fi când vom purta hainele Lui... haine care ne țin de cald...
E nevoie de multe materiale, de multe unelte
E nevoie de mult timp...
De câteva luni, pot vedea cum se ridică pas cu pas un bloc vecin... tot procesul acesta mă duce cu gândul la inima mea... știați că inima ne devine uneori șantier?
Da, șantier... pentru că are grijă Dumnezeu să ne zidească inima după inima Lui... de aceea auzim mereu ciocanul cum bate, auzim un zgomot puternic, vedem cărămizi scoase...
Mucegaiul din inimă trebuie îndepărtat
Florile ce s-au uscat trebuie aruncate
El cunoaște inima omului, de aceea știe ce are de făcut...
E greu procesul... lung... şi dureros... dar vă zic, nimic nu e întâmplător în viața noastră... locul în care suntem, fiecare om de lângă noi, fiecare obiect... toate sunt materiale de construcție... toate fac parte din acest proces de zidire a unei inimi după inima Lui...
Ah... dacă am putea străbate cotloanele inimii noastre... oare ce am găsi acolo?
Poate că undeva ascunse prin sertare, stau semințe de ură, invidie, neiertare...
Sau poate ne-am împiedica de neadevăr, mânie, lăudăroşenie...
Acestea toate sting încet candela inimii noastre și ajungem să nu mai purtăm Lumina în toată splendoarea ei
Ne doare când toate cele murdare sunt îndepărtate...
Dar oricât de greu ar fi, Dumnezeu trebuie să scoată cuiele în care ne-am atârnat toate cele rele și apoi trebuie sa bată alte cuie în care să poată agăța roade sfinte... roade precum răbdarea, dragostea , iertarea , bunătatea...
Toate acestea ne vor fi de folos în zilele reci când, îmbrăcați cu voia noastră cea rea, ne va fi frig... atunci vom întinde mâna și vom lua din cui hainele puse de El... şi ne vom încălzi...
A durut fiecare cui bătut, dar cât de bine ne va fi când vom purta hainele Lui... haine care ne țin de cald...
"Iar tu, om al lui Dumnezeu, fugi de aceste lucruri, și caută neprihănirea, evlavia, credința, dragostea, răbdarea, blândețea.
Luptă-te lupta cea bună a credinței. Apucă viața veșnică la care ai fost chemat."
(Biblia - din cuvintele apostolului Pavel)
Comentarii
Trimiteți un comentariu