Treceți la conținutul principal

Inima... şantier în lucru

E nevoie de multă muncă pentru a construi o casă,  un bloc...
E nevoie de multe materiale, de multe unelte
E nevoie de mult timp...

De câteva luni, pot vedea cum se ridică pas cu pas un bloc vecin... tot procesul acesta mă duce cu gândul la inima mea... știați că inima ne devine uneori șantier?

Da, șantier... pentru că are grijă Dumnezeu să ne zidească inima după inima Lui... de aceea auzim mereu ciocanul cum bate, auzim un zgomot puternic, vedem cărămizi scoase...

Mucegaiul din inimă trebuie îndepărtat

Florile ce s-au uscat trebuie aruncate



El cunoaște inima omului, de aceea știe ce are de făcut...

E greu procesul... lung... şi dureros... dar vă zic, nimic nu e întâmplător în viața noastră... locul în care suntem, fiecare om de lângă noi, fiecare obiect... toate sunt materiale de construcție... toate fac parte din acest proces de zidire a unei inimi după inima Lui...

Ah... dacă am putea străbate cotloanele inimii noastre... oare ce am găsi acolo? 
Poate că undeva ascunse prin sertare, stau semințe de ură,  invidie, neiertare...

Sau poate ne-am împiedica de neadevăr,  mânie, lăudăroşenie...

Acestea toate sting încet candela inimii noastre și ajungem să nu mai purtăm Lumina în toată splendoarea ei

Ne doare când toate cele murdare sunt îndepărtate...

Dar oricât de greu ar fi, Dumnezeu trebuie să scoată cuiele în care ne-am atârnat toate cele rele și apoi trebuie sa bată alte cuie în care să poată agăța roade sfinte... roade precum răbdarea,  dragostea , iertarea , bunătatea...

Toate acestea ne vor fi de folos în zilele reci când,  îmbrăcați cu voia noastră cea rea, ne va fi frig... atunci vom întinde mâna și vom lua din cui hainele puse de El... şi ne vom încălzi...

A durut fiecare cui bătut,  dar cât de bine ne va fi când vom purta hainele Lui... haine care ne țin de cald...

"Iar tu, om al lui Dumnezeu, fugi de aceste lucruri, și caută neprihănirea, evlavia, credința, dragostea, răbdarea, blândețea.

Luptă-te lupta cea bună a credinței. Apucă viața veșnică la care ai fost chemat."
(Biblia - din cuvintele apostolului Pavel) 

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Poveste de toamnă

  E toamnă... după o vreme în care nu am mai modelat în litere gândurile ce le port, iată-mă luând din nou literele și modelând cu ele trăirile mele... E toamnă... Un amestec de cald și frig, de soare, nori și ploaie, de frunze încă verzui și frunze deja uscate și pictate în nuanțe arămii... Într-o toamnă de demult, după ce m-ai țesut minuțios în pântecele mamei mele, m-am născut când lutul meu a prins viață ieșind sângeriu din lutul mamei mele... mă aflu mărunțică în mâinile unui medic ce mă ridică în sus spunându-i mamei mele că are o fată... Într-o toamnă m-am născut din nou când inima mea a tresărit auzind bătăile inimii Tale... și am recunoscut îndată după bătăile inimii Tale ca Tu îmi ești Tată și că atunci, în acel moment, ai lăsat cele 99 de oi ca să mă salvezi pe mine... și de atunci mă tot salvezi... clipă de clipă... Într-o toamnă pruncul meu cel mare a prins viață,  ieșind prin lupte aprigi din lutul meu stors de putere... Într-o altă toamnă,  pruncul meu cel ...

Hands at work

I wish I could fly I wish I could touch the sky And all the sorrow, all the pain Just... simply... fly away I want You to hold my hand I need You to be my friend Do not ever let me go Instead... take, O Lord, my sorrow Take the broken an repair I will stay on the armchair I will look Your hands that work To renew all that is old. Mâini la lucru Aș vrea să pot zbura Aș vrea să pot atinge cerul Și tot necazul, toată durerea S-ar duce pur și simplu... Vreau ca Tu să mă ții de mână Vreau ca Tu să fii prietenul meu Nu îmi da drumul niciodată În schimb, ia, Doamne, durerea... Ia ce e frânt și repară Eu voi sta pe fotoliu Voi privi mâinile Tale la lucru Pentru a reînnoi tot ce a îmbătrânit...

V Â N T U L

  Cum mi-a bătut iar vântul în grădină Și-a luat cu el și vise frânte-n taină Cum pentru-un ceas nu a mai fost lumină Și întunericul mă acoperise ca o haină Cum mi-a bătut iar vântul în ogradă Și a spulberat în calea lui mai toate Cum peste gard priviri au vrut să vadă Ce se întâmplă... cât încă se mai poate Cum mi-a bătut iar vântul în curtea înflorită Și toate florile mi-au fost căzute la pământ Cum floarea mea deodată a fost zdrobită Dar viață este... și dincolo de un mormânt.