Treceți la conținutul principal

Nu mă lăsa...

Dacă mă-nedrept cu pași grăbiți spre lumea de păcat
Și dacă vezi că sufletul mi-e tot mai tulburat
Dacă la Tine cu ochii mei nu o să mai privesc
Și vezi că pe cărări străine-ncep să rătăcesc,
                                             Nu mă lăsa...

 De voi uita să îmi ridic privirea către Cer
Și dacă vine ziua când nu o să mai sper
Și chiar de viitorul mi-ar fi încețoșat
Și sufletu-mi s-ar zbate, tot mai apăsat
                                             Nu mă lăsa...

 Și dacă oamenii din jur pe rând m-ar părăsi
Sau dacă-n noaptea grea nu Te voi mai găsi
Și chiar de-n mine toți cu pietre ar arunca
Și dacă eu spre Tine n-oi mai putea urca
                                             Nu mă lăsa...

 Căci... cum ar putea țărâna să strige către Cer
Cum aș putea eu, omul, să cred sau să mai sper
Cum să mai am puterea să pot a mai visa
Și cum, privind spre Tine, să pot a Te chema?

 De Tu nu Ți-ai întoarce privirea către noi
Să Te-ngrijești, Păstorule, de ale Tale oi,
Noi n-am avea puterea să ne avântăm spre Cer
Am fi doar niște frunze ce azi sunt, mâine pier... 

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Hands at work

I wish I could fly I wish I could touch the sky And all the sorrow, all the pain Just... simply... fly away I want You to hold my hand I need You to be my friend Do not ever let me go Instead... take, O Lord, my sorrow Take the broken an repair I will stay on the armchair I will look Your hands that work To renew all that is old. Mâini la lucru Aș vrea să pot zbura Aș vrea să pot atinge cerul Și tot necazul, toată durerea S-ar duce pur și simplu... Vreau ca Tu să mă ții de mână Vreau ca Tu să fii prietenul meu Nu îmi da drumul niciodată În schimb, ia, Doamne, durerea... Ia ce e frânt și repară Eu voi sta pe fotoliu Voi privi mâinile Tale la lucru Pentru a reînnoi tot ce a îmbătrânit...
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe

V Â N T U L

  Cum mi-a bătut iar vântul în grădină Și-a luat cu el și vise frânte-n taină Cum pentru-un ceas nu a mai fost lumină Și întunericul mă acoperise ca o haină Cum mi-a bătut iar vântul în ogradă Și a spulberat în calea lui mai toate Cum peste gard priviri au vrut să vadă Ce se întâmplă... cât încă se mai poate Cum mi-a bătut iar vântul în curtea înflorită Și toate florile mi-au fost căzute la pământ Cum floarea mea deodată a fost zdrobită Dar viață este... și dincolo de un mormânt.
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe

Mai cântă-mi, Doamne...

  Mai cântă-mi, Doamne... la vechea harpă din cetate Când voci străine dau năvală ades pe calea mea Să sune glasul Tău, oceane de-ar străbate Să Te aud pe Tine, oricâte voci timpanul mi-ar răzbate Mai cântă-mi, Doamne... să Te audă spinii din grădină Și temători să cadă la glasul Tău puternic Cântă... să Te audă bine și bobul de neghină Să se usuce îndată... și mort să fie veșnic. Mai cântă-mi, Doamne... De nu Te aud, tot cântă Cu harpa veche... cu cari cântam noi pe câmpie In juru-mi se-aud voci ce pe alte căi mă-avântă Și harpa o aud greu... de parcă nu-mi cânți mie . Mai cântă-mi, Te rog, Doamne... tot ca odinioară Să merg doar după cântul ce sună pe câmpie Să nu ascult de glasuri de lupi ce mă-mpresoară Ci să alerg spre Tine, dincolo de pustie...
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe