Dacă mă-nedrept cu pași grăbiți spre lumea de păcat
Și dacă vezi că sufletul mi-e tot mai tulburat
Dacă la Tine cu ochii mei nu o să mai privesc
Și vezi că pe cărări străine-ncep să rătăcesc,
Nu mă lăsa...
De voi uita să îmi ridic privirea către Cer
Și dacă vine ziua când nu o să mai sper
Și chiar de viitorul mi-ar fi încețoșat
Și sufletu-mi s-ar zbate, tot mai apăsat
Nu mă lăsa...
Și dacă oamenii din jur pe rând m-ar părăsi
Sau dacă-n noaptea grea nu Te voi mai găsi
Și chiar de-n mine toți cu pietre ar arunca
Și dacă eu spre Tine n-oi mai putea urca
Nu mă lăsa...
Căci... cum ar putea țărâna să strige către Cer
Cum aș putea eu, omul, să cred sau să mai sper
Cum să mai am puterea să pot a mai visa
Și cum, privind spre Tine, să pot a Te chema?
De Tu nu Ți-ai întoarce privirea către noi
Să Te-ngrijești, Păstorule, de ale Tale oi,
Noi n-am avea puterea să ne avântăm spre Cer
Am fi doar niște frunze ce azi sunt, mâine pier...
Și dacă vezi că sufletul mi-e tot mai tulburat
Dacă la Tine cu ochii mei nu o să mai privesc
Și vezi că pe cărări străine-ncep să rătăcesc,
Nu mă lăsa...
De voi uita să îmi ridic privirea către Cer
Și dacă vine ziua când nu o să mai sper
Și chiar de viitorul mi-ar fi încețoșat
Și sufletu-mi s-ar zbate, tot mai apăsat
Nu mă lăsa...
Și dacă oamenii din jur pe rând m-ar părăsi
Sau dacă-n noaptea grea nu Te voi mai găsi
Și chiar de-n mine toți cu pietre ar arunca
Și dacă eu spre Tine n-oi mai putea urca
Nu mă lăsa...
Căci... cum ar putea țărâna să strige către Cer
Cum aș putea eu, omul, să cred sau să mai sper
Cum să mai am puterea să pot a mai visa
Și cum, privind spre Tine, să pot a Te chema?
De Tu nu Ți-ai întoarce privirea către noi
Să Te-ngrijești, Păstorule, de ale Tale oi,
Noi n-am avea puterea să ne avântăm spre Cer
Am fi doar niște frunze ce azi sunt, mâine pier...
Comentarii
Trimiteți un comentariu