Treceți la conținutul principal

Te-am văzut


Te-am văzut cum treceai pe potecă prin praf
Te-am privit și-am strigat imediat către Tine
Am văzut cum călcai și în urmă... doar praf...
Dar de atâta mulțime... Tu nu mă auzeai pe mine

Te-am auzit cum vorbeai despre casa cerească
Și cum chemai toată lumea ca să o locuiască
Te-am strigat... oare mă primești acolo și pe mine?
Dar de atâta mulțime... Tu nu mă auzeai pe mine

Te-am simțit cum fugeai spre Lazăr, Maria și Marta
Te-am auzit spunând că doar Tu ești poarta
Și dacă prin Tine intrăm, avem viața și adevărul
Și Te-am strigat... dar Tu chemai pe Lazăr să lase mormântul

Te-am văzut cum urcai spre Golgota... în veșmânt de sânge
Te-am privit prin mulțime și am început a plânge
Te-am strigat... Isuse, pot oare să Te ajut cumva?
Să îți mai alin durerea, să îți dau apă, poate ai bea?
Să strig la soldați... în Tine să nu mai dea?
Și-ai răspuns blând... Tu, fiică, vino, să ducem amândoi crucea grea...

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Hands at work

I wish I could fly I wish I could touch the sky And all the sorrow, all the pain Just... simply... fly away I want You to hold my hand I need You to be my friend Do not ever let me go Instead... take, O Lord, my sorrow Take the broken an repair I will stay on the armchair I will look Your hands that work To renew all that is old. Mâini la lucru Aș vrea să pot zbura Aș vrea să pot atinge cerul Și tot necazul, toată durerea S-ar duce pur și simplu... Vreau ca Tu să mă ții de mână Vreau ca Tu să fii prietenul meu Nu îmi da drumul niciodată În schimb, ia, Doamne, durerea... Ia ce e frânt și repară Eu voi sta pe fotoliu Voi privi mâinile Tale la lucru Pentru a reînnoi tot ce a îmbătrânit...

V Â N T U L

  Cum mi-a bătut iar vântul în grădină Și-a luat cu el și vise frânte-n taină Cum pentru-un ceas nu a mai fost lumină Și întunericul mă acoperise ca o haină Cum mi-a bătut iar vântul în ogradă Și a spulberat în calea lui mai toate Cum peste gard priviri au vrut să vadă Ce se întâmplă... cât încă se mai poate Cum mi-a bătut iar vântul în curtea înflorită Și toate florile mi-au fost căzute la pământ Cum floarea mea deodată a fost zdrobită Dar viață este... și dincolo de un mormânt.

Mai cântă-mi, Doamne...

  Mai cântă-mi, Doamne... la vechea harpă din cetate Când voci străine dau năvală ades pe calea mea Să sune glasul Tău, oceane de-ar străbate Să Te aud pe Tine, oricâte voci timpanul mi-ar răzbate Mai cântă-mi, Doamne... să Te audă spinii din grădină Și temători să cadă la glasul Tău puternic Cântă... să Te audă bine și bobul de neghină Să se usuce îndată... și mort să fie veșnic. Mai cântă-mi, Doamne... De nu Te aud, tot cântă Cu harpa veche... cu cari cântam noi pe câmpie In juru-mi se-aud voci ce pe alte căi mă-avântă Și harpa o aud greu... de parcă nu-mi cânți mie . Mai cântă-mi, Te rog, Doamne... tot ca odinioară Să merg doar după cântul ce sună pe câmpie Să nu ascult de glasuri de lupi ce mă-mpresoară Ci să alerg spre Tine, dincolo de pustie...