Te-am văzut cum treceai pe potecă prin praf
Te-am privit și-am strigat imediat către Tine
Am văzut cum călcai și în urmă... doar praf...
Dar de atâta mulțime... Tu nu mă auzeai pe mine
Te-am privit și-am strigat imediat către Tine
Am văzut cum călcai și în urmă... doar praf...
Dar de atâta mulțime... Tu nu mă auzeai pe mine
Te-am auzit cum vorbeai despre casa cerească
Și cum chemai toată lumea ca să o locuiască
Te-am strigat... oare mă primești acolo și pe mine?
Dar de atâta mulțime... Tu nu mă auzeai pe mine
Și cum chemai toată lumea ca să o locuiască
Te-am strigat... oare mă primești acolo și pe mine?
Dar de atâta mulțime... Tu nu mă auzeai pe mine
Te-am simțit cum fugeai spre Lazăr, Maria și Marta
Te-am auzit spunând că doar Tu ești poarta
Și dacă prin Tine intrăm, avem viața și adevărul
Și Te-am strigat... dar Tu chemai pe Lazăr să lase mormântul
Te-am auzit spunând că doar Tu ești poarta
Și dacă prin Tine intrăm, avem viața și adevărul
Și Te-am strigat... dar Tu chemai pe Lazăr să lase mormântul
Te-am văzut cum urcai spre Golgota... în veșmânt de sânge
Te-am privit prin mulțime și am început a plânge
Te-am strigat... Isuse, pot oare să Te ajut cumva?
Să îți mai alin durerea, să îți dau apă, poate ai bea?
Să strig la soldați... în Tine să nu mai dea?
Și-ai răspuns blând... Tu, fiică, vino, să ducem amândoi crucea grea...
Te-am privit prin mulțime și am început a plânge
Te-am strigat... Isuse, pot oare să Te ajut cumva?
Să îți mai alin durerea, să îți dau apă, poate ai bea?
Să strig la soldați... în Tine să nu mai dea?
Și-ai răspuns blând... Tu, fiică, vino, să ducem amândoi crucea grea...
Comentarii
Trimiteți un comentariu