În întuneric... stă îngropată o sămânță vie
De n-ar fi fost acolo, n-ar fi ajuns ce-avea să fie
Stă și așteaptă în frig... o rază de lumină
Și crede că viața-ntreagă îi este o ruină
O, de nu ar fi scăldată în așa singurătate
Ar ști că nu e îngropată într-o adâncă moarte
Ci pentru înflorire, pentru a vedea lumina
Pentru o nouă viață și-a locui grădina.
Cu capul stă plecată, cu inima zdrobită
Nu mai crede minunea, se simte părăsită
Și se agață-n taină de-o veche promisiune
Că va fi în lumină... dincolo de tăciune.
Comentarii
Trimiteți un comentariu