Treceți la conținutul principal

Puțini ca el...


Oamenii vorbesc despre multe lucruri... unii despre carieră, cumpărături, meteo, covid... alții despre fotbal, lipsa de timp, insomnie, trafic... tot mai mult se aud lucruri despre încălzirea globală, poluare, mașini, legi ciudate...

dar puțini sunt ca el

el vorbea despre dragoste...

el, nea Stelică, vorbea despre dragostea de Dumnezeu și dragostea de oameni

de la el plecam cu lecții de viață, plecam mai bogați spiritual, plecam cu lacrimi...

la nea Stelică ne duceam mereu cu dor și bucurie

mereu ne făcea să râdem... avea un simț al umorului tacticos și nu ne lăsa să vedem cât se chinuia el să respire, deși îi știam durerea

oamenii vorbesc în multe feluri... vorbesc strigând, vorbesc iute, aspru, unii încruntați, mulți prea obosiți...

Nea Stelică vorbea cu multă dragoste... dragostea aceea din Dumnezeu... cea pașnică, blândă, plină de lumină

acum... nea Stelică a plecat Acasă... E cu Acela pe care sufletul lui l-a iubit și l-a slujit...

noi l-am iubit mult și îl vom purta mereu în sufletele noastre

ne vom revedea curând!

'Eu Mă duc să vă pregătesc un loc. Și după ce Mă voi duce și vă voi pregăti un loc, Mă voi întoarce și vă voi lua cu Mine, ca, acolo unde sunt Eu, să fiţi și voi.' 

(Evanghelia după Ioan, cap 14)




Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Poveste de toamnă

  E toamnă... după o vreme în care nu am mai modelat în litere gândurile ce le port, iată-mă luând din nou literele și modelând cu ele trăirile mele... E toamnă... Un amestec de cald și frig, de soare, nori și ploaie, de frunze încă verzui și frunze deja uscate și pictate în nuanțe arămii... Într-o toamnă de demult, după ce m-ai țesut minuțios în pântecele mamei mele, m-am născut când lutul meu a prins viață ieșind sângeriu din lutul mamei mele... mă aflu mărunțică în mâinile unui medic ce mă ridică în sus spunându-i mamei mele că are o fată... Într-o toamnă m-am născut din nou când inima mea a tresărit auzind bătăile inimii Tale... și am recunoscut îndată după bătăile inimii Tale ca Tu îmi ești Tată și că atunci, în acel moment, ai lăsat cele 99 de oi ca să mă salvezi pe mine... și de atunci mă tot salvezi... clipă de clipă... Într-o toamnă pruncul meu cel mare a prins viață,  ieșind prin lupte aprigi din lutul meu stors de putere... Într-o altă toamnă,  pruncul meu cel ...

Hands at work

I wish I could fly I wish I could touch the sky And all the sorrow, all the pain Just... simply... fly away I want You to hold my hand I need You to be my friend Do not ever let me go Instead... take, O Lord, my sorrow Take the broken an repair I will stay on the armchair I will look Your hands that work To renew all that is old. Mâini la lucru Aș vrea să pot zbura Aș vrea să pot atinge cerul Și tot necazul, toată durerea S-ar duce pur și simplu... Vreau ca Tu să mă ții de mână Vreau ca Tu să fii prietenul meu Nu îmi da drumul niciodată În schimb, ia, Doamne, durerea... Ia ce e frânt și repară Eu voi sta pe fotoliu Voi privi mâinile Tale la lucru Pentru a reînnoi tot ce a îmbătrânit...

V Â N T U L

  Cum mi-a bătut iar vântul în grădină Și-a luat cu el și vise frânte-n taină Cum pentru-un ceas nu a mai fost lumină Și întunericul mă acoperise ca o haină Cum mi-a bătut iar vântul în ogradă Și a spulberat în calea lui mai toate Cum peste gard priviri au vrut să vadă Ce se întâmplă... cât încă se mai poate Cum mi-a bătut iar vântul în curtea înflorită Și toate florile mi-au fost căzute la pământ Cum floarea mea deodată a fost zdrobită Dar viață este... și dincolo de un mormânt.