Treceți la conținutul principal

Cântarea din pustie

 

O, șarpe ascuns prin frumusețea din grădină
Pe unde umbli amăgind iar suflete plăpânde
Te temi cumplit de judecata care stă să vină
Și vrei mai multe suflete-n noroi să se afunde

Poate ai uitat... ești doar o biată stârpitură
Credeai că mă învingi cu asprimea din privire
Ți-a fost capul zdrobit cu o simplă lovitură
Și teme-te... căci e aproape a Mielului venire

Iti amintesc... tu nu mai ai măcar nici o putere
Ai fost învins de tot prin jertfa de pe cruce
Tu vii la noi cu sabia, ne minți că-i mângâiere
Dar noi suntem ai Lui, Hristosului cel dulce

Te lupți iară cu mine, fiară întunecată
Dar nu mă poți învinge când viața mi-e curată
Eu sunt mireasa Lui, a Celui de pe cruce
Și nu-mi trădez Iubirea, oriunde tu m-ai duce.

Sunt în pustiu... răcnești iar cu putere
Începi să mă ataci și-ncep să simt durere
Iar hainele mi-s rupte și carnea mi-e brăzdată
Dar înapoia mea! Ai fost învins odată!



Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Poveste de toamnă

  E toamnă... după o vreme în care nu am mai modelat în litere gândurile ce le port, iată-mă luând din nou literele și modelând cu ele trăirile mele... E toamnă... Un amestec de cald și frig, de soare, nori și ploaie, de frunze încă verzui și frunze deja uscate și pictate în nuanțe arămii... Într-o toamnă de demult, după ce m-ai țesut minuțios în pântecele mamei mele, m-am născut când lutul meu a prins viață ieșind sângeriu din lutul mamei mele... mă aflu mărunțică în mâinile unui medic ce mă ridică în sus spunându-i mamei mele că are o fată... Într-o toamnă m-am născut din nou când inima mea a tresărit auzind bătăile inimii Tale... și am recunoscut îndată după bătăile inimii Tale ca Tu îmi ești Tată și că atunci, în acel moment, ai lăsat cele 99 de oi ca să mă salvezi pe mine... și de atunci mă tot salvezi... clipă de clipă... Într-o toamnă pruncul meu cel mare a prins viață,  ieșind prin lupte aprigi din lutul meu stors de putere... Într-o altă toamnă,  pruncul meu cel ...

Hands at work

I wish I could fly I wish I could touch the sky And all the sorrow, all the pain Just... simply... fly away I want You to hold my hand I need You to be my friend Do not ever let me go Instead... take, O Lord, my sorrow Take the broken an repair I will stay on the armchair I will look Your hands that work To renew all that is old. Mâini la lucru Aș vrea să pot zbura Aș vrea să pot atinge cerul Și tot necazul, toată durerea S-ar duce pur și simplu... Vreau ca Tu să mă ții de mână Vreau ca Tu să fii prietenul meu Nu îmi da drumul niciodată În schimb, ia, Doamne, durerea... Ia ce e frânt și repară Eu voi sta pe fotoliu Voi privi mâinile Tale la lucru Pentru a reînnoi tot ce a îmbătrânit...

V Â N T U L

  Cum mi-a bătut iar vântul în grădină Și-a luat cu el și vise frânte-n taină Cum pentru-un ceas nu a mai fost lumină Și întunericul mă acoperise ca o haină Cum mi-a bătut iar vântul în ogradă Și a spulberat în calea lui mai toate Cum peste gard priviri au vrut să vadă Ce se întâmplă... cât încă se mai poate Cum mi-a bătut iar vântul în curtea înflorită Și toate florile mi-au fost căzute la pământ Cum floarea mea deodată a fost zdrobită Dar viață este... și dincolo de un mormânt.