Mai cântă-mi, Doamne... la vechea harpă din cetate
Când voci străine dau năvală ades pe calea mea
Să sune glasul Tău, oceane de-ar străbate
Să Te aud pe Tine, oricâte voci timpanul mi-ar răzbate
Mai cântă-mi, Doamne... să Te audă spinii din grădină
Și temători să cadă la glasul Tău puternic
Cântă... să Te audă bine și bobul de neghină
Să se usuce îndată... și mort să fie veșnic.
Mai cântă-mi, Doamne... De nu Te aud, tot cântă
Cu harpa veche... cu cari cântam noi pe câmpie
In juru-mi se-aud voci ce pe alte căi mă-avântă
Și harpa o aud greu... de parcă nu-mi cânți mie.
Mai cântă-mi, Te rog, Doamne... tot ca odinioară
Să merg doar după cântul ce sună pe câmpie
Să nu ascult de glasuri de lupi ce mă-mpresoară
Ci să alerg spre Tine, dincolo de pustie...
Comentarii
Trimiteți un comentariu