Treceți la conținutul principal

De la sat...



Satul este plin de viață...

Este un loc unde mâinile harnice muncesc...

Este locul în care animalele și oamenii pot sta laolaltă...



Aici iarba poate să renască în fiecare primăvară... Și florile... Și pomii... Sunt libere... asfaltul nu le îngroapă...

Aici cerul e mai aproape iar soarele se arată cu bucurie în diminețile de vară...


Aici... omul e mai aproape de Dumnezeu...

La sat toate îmi amintesc de Tatăl meu Ceresc... pomi, dealuri,  oi, iarbă,  nuci,  cireșe,  câini... Pentru că toate mă duc cu gândul la Cel care le-a creat pe toate...

Pe lângă toate acestea care imi mărturisesc despre El, la sat găsesc câte o cruce care amintește de jertfa Mântuitorului meu...


"Minunate sunt lucrările Tale... și ce bine vede sufletul meu lucrul acesta!"
Psalm 139 






"Doamne Dumnezeul nostru,  cât de minunat este numele Tău pe tot pământul!

Când privesc cerurile,  lucrarea mâinilor Tale, îmi zic: Ce este omul ca să te gândești la el?

I-ai dat stăpânire peste toate lucrurile mâinilor Tale, toate le-ai pus sub picioarele lui

Oile și boii laolaltă, fiarele câmpului, păsările cerului și peştii mării 

Doamne Dumnezeul nostru, cât de minunat este numele Tău pe tot pământul!"
Psalm 8


Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Poveste de toamnă

  E toamnă... după o vreme în care nu am mai modelat în litere gândurile ce le port, iată-mă luând din nou literele și modelând cu ele trăirile mele... E toamnă... Un amestec de cald și frig, de soare, nori și ploaie, de frunze încă verzui și frunze deja uscate și pictate în nuanțe arămii... Într-o toamnă de demult, după ce m-ai țesut minuțios în pântecele mamei mele, m-am născut când lutul meu a prins viață ieșind sângeriu din lutul mamei mele... mă aflu mărunțică în mâinile unui medic ce mă ridică în sus spunându-i mamei mele că are o fată... Într-o toamnă m-am născut din nou când inima mea a tresărit auzind bătăile inimii Tale... și am recunoscut îndată după bătăile inimii Tale ca Tu îmi ești Tată și că atunci, în acel moment, ai lăsat cele 99 de oi ca să mă salvezi pe mine... și de atunci mă tot salvezi... clipă de clipă... Într-o toamnă pruncul meu cel mare a prins viață,  ieșind prin lupte aprigi din lutul meu stors de putere... Într-o altă toamnă,  pruncul meu cel ...

Hands at work

I wish I could fly I wish I could touch the sky And all the sorrow, all the pain Just... simply... fly away I want You to hold my hand I need You to be my friend Do not ever let me go Instead... take, O Lord, my sorrow Take the broken an repair I will stay on the armchair I will look Your hands that work To renew all that is old. Mâini la lucru Aș vrea să pot zbura Aș vrea să pot atinge cerul Și tot necazul, toată durerea S-ar duce pur și simplu... Vreau ca Tu să mă ții de mână Vreau ca Tu să fii prietenul meu Nu îmi da drumul niciodată În schimb, ia, Doamne, durerea... Ia ce e frânt și repară Eu voi sta pe fotoliu Voi privi mâinile Tale la lucru Pentru a reînnoi tot ce a îmbătrânit...

V Â N T U L

  Cum mi-a bătut iar vântul în grădină Și-a luat cu el și vise frânte-n taină Cum pentru-un ceas nu a mai fost lumină Și întunericul mă acoperise ca o haină Cum mi-a bătut iar vântul în ogradă Și a spulberat în calea lui mai toate Cum peste gard priviri au vrut să vadă Ce se întâmplă... cât încă se mai poate Cum mi-a bătut iar vântul în curtea înflorită Și toate florile mi-au fost căzute la pământ Cum floarea mea deodată a fost zdrobită Dar viață este... și dincolo de un mormânt.