"Dacă Îmi slujește cineva, să Mă urmeze. Și unde sunt Eu, acolo va fi și slujitorul Meu. Dacă Îmi slujește cineva, Tatăl îl va cinsti."
Evanghelia după Ioan 12:26
E atât de multă goană după mai mult
Oricât am avea, nu ne este niciodată de ajuns
Căutăm să avem tot confortul din lume, dar lucrurile se mișcă atât de repede încât mereu rămânem în urmă și mereu ne lipsește ceva... şi continuăm să alergăm după alte lucruri... iar și iar
În goana noastră, pierdem cel mai mare dar pe care Dumnezeu ni l-a dat... Cristos, Mântuitorul
Atunci când ne răsfățăm pruncii cu tot mai multe haine și jucării și cu cea mai nouă tehnologie, nu ne mai apropiem de iesle pentru a-L vedea pe Pruncul mirosind a bălegar
Când avem cele mai scumpe mașini cu cele mai noi dotări, nu îl înțelegem pe Mântuitorul care a pășit cu tălpile rănite din cetate în cetate pentru a duce învățăturile cerești la oamenii muritori
Și cum am putea avea răbdarea Lui? Când viteza mașinilor noastre întrece cu mult viteza măgărușului pe care El a intrat în Ierusalim
Cum îl privim oare pe Mântuitorul îmbrăcat în haine simple în timp ce noi avem cea mai sofisticată îmbrăcăminte?
Și cum îl privim pe Acela care a fost un simplu tâmplar când noi avem cele mai înalte cariere?
Și mergând dincolo de cele ce se văd, vă spun că în noi zace cu rădăcini adânci fuga de durere
Nu îl vom găsi niciodată pe Cristos care își duce crucea dacă nu ne luăm crucea pe umăr zi după zi
Nu îl vom afla niciodată pe Cristos cel bătut și îndurerat dacă fugim mereu de suferință și durere
Niciodată nu îl vom înțelege pe Cristos cel răstignit dacă noi nu ne răstignim toate relele pentru ca El să trăiască în viața noastră
Nu îl vom cunoaște pe Cristos cel batjocorit de oameni atâta timp cât noi căutăm aprecierea lumii și nu avem curajul să arătăm cine suntem cu adevărat
Nu Îl găsim pentru că nu Îl căutăm acolo unde El este cu adevărat
Ah, Mântuitorule...
Tu care Te-ai născut într-un grajd murdar cu miros de bălegar
Tu care ai trăit în simplitate
Tu care nu ai fost înțeles de oameni
Tu care ai postit atât de mult
Tu care îți plecai genunchii în rugăciune înaintea Tatălui
Tu care ai dus crucea grea și Te-ai lăsat răstignit din dragoste pentru noi
Tu care ai murit atât de tânăr
Oare cum am putea să Te găsim când noi ne scăldăm în confort?
Cum am putea sa Te cunoaștem cu adevărat? Oare cum? Când noi fugim de tot ce Tu ai suferit cu demnitate?
Fugim de simplitate, de suferință, de durere, de cruce, de răstignire și de moarte
Ne înşelăm sufletele
Și uităm că fugind de toate acestea, nu vom cunoaște bucuria învierii și a înălțării la Tronul Tău...
Ah, cât de puțin Te intelegem...
Noi alergăm după cele ce se văd, în timp ce Tu trăiai pentru veșnicie
Suntem destui care credem că mergem cu Tine pe drum, dar oare câți dintre noi Te iubim cu adevărat?
Iisuse Doamne, ai milă de noi!
Mai picură un strop de credință în inimile noastre robite de praful lumii în care trăim!
"Și nu vreți să veniți la Mine ca să aveți viața!
Eu nu umblu după slava care vine de la oameni.
Dar știu că n-aveți în voi dragoste de Dumnezeu.
Eu am venit în Numele Tatălui Meu și nu Mă primiți.
Cum puteți crede voi, care umblați după slava pe care v-o dați unii altora și nu căutați slava care vine de la singurul Dumnezeu?"
Evanghelia după Ioan 5:40
Vă las în dar versuri care dau putere oricât de greu e drumul vieții
Comentarii
Trimiteți un comentariu