Prigoniți cu arma libertății

Îi văd pe creștinii din Roma pășind în arenă... împinși cu ură... trași de păr... biciuiți cu putere... târâți prin pământul umed al unei ultime dimineți a vieții lor pe pământ...

Îi văd aruncați în mijlocul arenei, pregătiți cu sălbăticie pentru masacrul ce avea să vină... acel spectacol monstruos pe care Roma întreagă îl privea cu sete nespusă, aplaudând și râzând de moartea prin tortură a bieților creștini...

Ei... cei numiți "secta lui Cristos"... oamenii care nu s-au închinat lui Nero, marele conducător al Imperiului Roman 

Ei... care nu se închinau zeilor romani,  nici statuilor romane...

Ei... care se ascundeau de soldații romani în catacombele din Roma...

Oamenii simpli care au crezut în Cristos, în moartea Lui pentru păcatele lor,  în învierea Lui, în înălțarea Lui la Ceruri...

Oamenii iubiți de Apostolul Pavel, cel arestat și ucis în Roma... pentru aceeași credință... credința în Dumnezeul-Om...

Bieții creștini stau acum aruncați în arenă așteptând cu ardoare îmbrățișarea  Mântuitorului...

Publicul strigă cu putere după fiarele sălbatice... așteaptă cu toții să li se dea drumul animalelor în arenă... după ce au fost înfometate trei zile și trei nopți... pentru ca masacrul să fie mai puternic... iar creștinii să fie devorați cu sălbăticie...

Deodată, ceata creștinilor începe să cânte... cântau cu lacrimi despre Mântuitorul și Îl lăudau... cântau despre bucuria pe care o vor avea atunci când îl vor vedea... cântau așteptând cu dor îmbrățișarea Lui cu mâinile străpunse... cântau de bucurie...

Soldații și cetățenii romani priveau speriați unii spre alții... Nero, marele împărat al Romei, se ridică brusc în picioare privind cu uimire creștinii umili din arenă... nimeni nu putea înțelege pacea lui Cristos care le inunda inimile... nici zâmbetele ascunse printre lacrimile de pe chipurile lor... fețele lor străluceau, sfidând rațiunea umană...

Nero anunță intrarea leilor și a celorlalte animale flămânde în arenă... porțile se deschid iar animalele intră pe ritmul cântării sfinte de pe buzele uscate ale creștinilor...

Animalele încep să dea târcoale, simțind mirosul unei mese copioase de mult așteptată...

Se plimbă liniștite la început, iar apoi încep să fugă după fiecare bucată umană de carne... creștinii sunt atacați, apucați în colții fioroși și rupți în bucăți...

Arena se umple de sânge, trupurile martirilor fiind acum doar bucăți în gurile animalelor flămânde... mâini, picioare, capuri...

Sufletele lor Îl îmbrățișează de acum pe Mântuitorul, iar cântarea din arenă răsună acum în Ceruri...

În arenă, animalele sătule se retrag iar în urma lor rămân câteva oase, amestecate cu noroi și sânge... înfiorătoare priveliște...

Așa s-a scris istoria creștinismului de-a lungul anilor... şi încă se mai scrie cu sângele martirilor din China, Coreea, Africa și toate țările musulmane...

La noi...  libertate... un demon cu chip de înger...

Nu suntem arestați pentru că avem Biblia în geantă, nu suntem decapitați pentru că mergem la biserică,  nu suntem aruncați în arene pentru că ne rugăm Mântuitorului Iisus, nu suntem arși de vii pentru că vorbim despre Cristos... nu suntem urmăriți de miliție pentru ca îndrăznim să cântăm o cântare creștină...

Ah... ce tristă e libertatea când nu o folosim pentru Dumnezeu...

Liberi să ne luăm Biblia la biserică dar cartea sfântă rămâne pe același raft al bibliotecii, duminică după duminică

Liberi să mergem la biserică,  iar bisericile sunt goale

Liberi să ne rugăm, dar nu vrem să avem vânătăi pe genunchi

Liberi să cântăm pentru Iisus cel răstignit, iar noi cântăm despre orice alt gunoi

Liberi să vorbim lumii despre Cristos, singura Cale spre Cer, dar buzele ne sunt cusute cu firul fricii și al lașității

Suntem legați în lanțurile libertății... şi asta ne face să credem că suntem liberi, dar nu vedem că libertatea e doar un lanț, e doar o altă armă a diavolului...

Libertatea e arma diavolului folosită în era digitală

În libertatea din era digitală, vă îndemn să căutăm sa ne apropiem de Dumnezeu, singurul vrednic de slavă

"Alții au suferit batjocuri, bătăi, lanțuri și închisoare 

Au fost uciși cu pietre, tăiați în două cu fierăstrăul, chinuiți. Au murit uciși de sabie, au pribegit cu cojoace și în piei de capre, lipsiți de toate, prigoniți, munciți 

Ei, de care lumea nu era vrednică, au rătăcit prin pustiuri, prin munți, prin peșteri și prin crăpăturile pământului.

.....................................

Și noi dar fiindcă suntem înconjurați cu un nor așa de mare de martori, să dăm la o parte orice piedică și păcatul care ne înfășoară așa de lesne și să alergăm cu stăruință în alergarea care ne stă înainte.

Să ne uităm țintă la Căpetenia și Desăvârșirea credinței noastre, adică la Iisus, care pentru bucuria care-I era pusă înainte, a suferit crucea, a disprețuit rușinea și șade la dreapta scaunului de domnie al lui Dumnezeu. 

Uitati-vă dar cu luare aminte la Cel ce a suferit din partea păcătoșilor o împotrivire așa de mare față de Sine pentru ca nu cumva să cădeți de oboseală în sufletele voastre."

 ( Biblia, Epistola către evrei)

Vă las un video despre primii pași ai credinței creștine

https://youtu.be/-Y5nDKBHH1M