Treceți la conținutul principal

Cu Dumnezeu la masă


Cu Dumnezeu la masă și totuși trădător
Așa a fost el, Iuda, pe lângă al meu Păstor
Așa sunt mulți și astăzi în lumea ce trăim
De parcă uită toți... cam mâine că murim

Cu Isus în slujire, pe munte ori pe mare
Dar fără El în suflet și fără înflăcărare
Așa sunt mulți și astăzi ce zic că sunt ai Lui
Dar fapta te trădează și vorbele ce spui

Cu Domnul în lucrare și martor la minuni
Dar fără El în viață, cerând alte minuni
Așa sunt mulți și astăzi ce spun că Il cunosc
Dar vai de ceia care pe El nu-L mai cinstesc

Cu Isus în cetate... vezi un olog mergând
Dar tu rămâi departe, tot parcă necrezând
Așa sunt mulți și astăzi ce spun că Il iubesc
Totuși prin a lor fapte ei Îl batjocoresc

Prietene, ia seama la inima ce-o porți în tine
Și vezi de ești cu Domnul sau de îi ești departe
De ai uitat de sângele ce-a curs și pentru tine
Cere-I din nou iertare, de El mereu ca să ai parte.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Hands at work

I wish I could fly I wish I could touch the sky And all the sorrow, all the pain Just... simply... fly away I want You to hold my hand I need You to be my friend Do not ever let me go Instead... take, O Lord, my sorrow Take the broken an repair I will stay on the armchair I will look Your hands that work To renew all that is old. Mâini la lucru Aș vrea să pot zbura Aș vrea să pot atinge cerul Și tot necazul, toată durerea S-ar duce pur și simplu... Vreau ca Tu să mă ții de mână Vreau ca Tu să fii prietenul meu Nu îmi da drumul niciodată În schimb, ia, Doamne, durerea... Ia ce e frânt și repară Eu voi sta pe fotoliu Voi privi mâinile Tale la lucru Pentru a reînnoi tot ce a îmbătrânit...

V Â N T U L

  Cum mi-a bătut iar vântul în grădină Și-a luat cu el și vise frânte-n taină Cum pentru-un ceas nu a mai fost lumină Și întunericul mă acoperise ca o haină Cum mi-a bătut iar vântul în ogradă Și a spulberat în calea lui mai toate Cum peste gard priviri au vrut să vadă Ce se întâmplă... cât încă se mai poate Cum mi-a bătut iar vântul în curtea înflorită Și toate florile mi-au fost căzute la pământ Cum floarea mea deodată a fost zdrobită Dar viață este... și dincolo de un mormânt.

Mai cântă-mi, Doamne...

  Mai cântă-mi, Doamne... la vechea harpă din cetate Când voci străine dau năvală ades pe calea mea Să sune glasul Tău, oceane de-ar străbate Să Te aud pe Tine, oricâte voci timpanul mi-ar răzbate Mai cântă-mi, Doamne... să Te audă spinii din grădină Și temători să cadă la glasul Tău puternic Cântă... să Te audă bine și bobul de neghină Să se usuce îndată... și mort să fie veșnic. Mai cântă-mi, Doamne... De nu Te aud, tot cântă Cu harpa veche... cu cari cântam noi pe câmpie In juru-mi se-aud voci ce pe alte căi mă-avântă Și harpa o aud greu... de parcă nu-mi cânți mie . Mai cântă-mi, Te rog, Doamne... tot ca odinioară Să merg doar după cântul ce sună pe câmpie Să nu ascult de glasuri de lupi ce mă-mpresoară Ci să alerg spre Tine, dincolo de pustie...