Și iată Doamne ziua când Tu rămâi sărac
Când nu-Ți rostesc cuvinte, când pot doar ca să tac
Când candela mi-e goală, când nu mai torn ulei
Când calc doar prin pustiu și fără de temei
Când nu-Ți rostesc cuvinte, când pot doar ca să tac
Când candela mi-e goală, când nu mai torn ulei
Când calc doar prin pustiu și fără de temei
Și mi-a secat izvorul și apă nu mai beau
Și mi-e olog piciorul și nu mai merg, ci stau
Mi s-a golit fântâna și-i seacă, fără apă
Nici oaia din câmpie din ea nu se adapă
Și mi-e olog piciorul și nu mai merg, ci stau
Mi s-a golit fântâna și-i seacă, fără apă
Nici oaia din câmpie din ea nu se adapă
Nici muzica din suflet nu pot a-Ți mai cânta
Căci glasul mi s-a stins în toată rana mea
Și nu mă vede nimeni, căci singură am rămas
Cu candela tot stinsă și tot neavând glas
Căci glasul mi s-a stins în toată rana mea
Și nu mă vede nimeni, căci singură am rămas
Cu candela tot stinsă și tot neavând glas
Și goală mi-e grădina, nici flori nu prea mai sunt
Petalele-s căzute și frunzele în pământ
Copacii s-au uscat și vântul bate tare
Și iarba e căzută și prinsă în vâltoare
Petalele-s căzute și frunzele în pământ
Copacii s-au uscat și vântul bate tare
Și iarba e căzută și prinsă în vâltoare
Și iată Doamne ziua când Tu rămâi sărac
Când n-am nici rugăciune să Îți rostesc, ci tac
Când sufletul zdrobit e plin de amărăciune
Când neagră mi-e durerea, de parc-ar fi tăciune.
Când n-am nici rugăciune să Îți rostesc, ci tac
Când sufletul zdrobit e plin de amărăciune
Când neagră mi-e durerea, de parc-ar fi tăciune.
Comentarii
Trimiteți un comentariu