Treceți la conținutul principal

Și iată Doamne ziua când Tu rămâi sărac


Și iată Doamne ziua când Tu rămâi sărac
Când nu-Ți rostesc cuvinte, când pot doar ca să tac
Când candela mi-e goală, când nu mai torn ulei
Când calc doar prin pustiu și fără de temei

Și mi-a secat izvorul și apă nu mai beau
Și mi-e olog piciorul și nu mai merg, ci stau
Mi s-a golit fântâna și-i seacă, fără apă
Nici oaia din câmpie din ea nu se adapă

Nici muzica din suflet nu pot a-Ți mai cânta
Căci glasul mi s-a stins în toată rana mea
Și nu mă vede nimeni, căci singură am rămas
Cu candela tot stinsă și tot neavând glas

Și goală mi-e grădina, nici flori nu prea mai sunt
Petalele-s căzute și frunzele în pământ
Copacii s-au uscat și vântul bate tare
Și iarba e căzută și prinsă în vâltoare

Și iată Doamne ziua când Tu rămâi sărac
Când n-am nici rugăciune să Îți rostesc, ci tac
Când sufletul zdrobit e plin de amărăciune
Când neagră mi-e durerea, de parc-ar fi tăciune.

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Hands at work

I wish I could fly I wish I could touch the sky And all the sorrow, all the pain Just... simply... fly away I want You to hold my hand I need You to be my friend Do not ever let me go Instead... take, O Lord, my sorrow Take the broken an repair I will stay on the armchair I will look Your hands that work To renew all that is old. Mâini la lucru Aș vrea să pot zbura Aș vrea să pot atinge cerul Și tot necazul, toată durerea S-ar duce pur și simplu... Vreau ca Tu să mă ții de mână Vreau ca Tu să fii prietenul meu Nu îmi da drumul niciodată În schimb, ia, Doamne, durerea... Ia ce e frânt și repară Eu voi sta pe fotoliu Voi privi mâinile Tale la lucru Pentru a reînnoi tot ce a îmbătrânit...
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe

V Â N T U L

  Cum mi-a bătut iar vântul în grădină Și-a luat cu el și vise frânte-n taină Cum pentru-un ceas nu a mai fost lumină Și întunericul mă acoperise ca o haină Cum mi-a bătut iar vântul în ogradă Și a spulberat în calea lui mai toate Cum peste gard priviri au vrut să vadă Ce se întâmplă... cât încă se mai poate Cum mi-a bătut iar vântul în curtea înflorită Și toate florile mi-au fost căzute la pământ Cum floarea mea deodată a fost zdrobită Dar viață este... și dincolo de un mormânt.
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe

Mai cântă-mi, Doamne...

  Mai cântă-mi, Doamne... la vechea harpă din cetate Când voci străine dau năvală ades pe calea mea Să sune glasul Tău, oceane de-ar străbate Să Te aud pe Tine, oricâte voci timpanul mi-ar răzbate Mai cântă-mi, Doamne... să Te audă spinii din grădină Și temători să cadă la glasul Tău puternic Cântă... să Te audă bine și bobul de neghină Să se usuce îndată... și mort să fie veșnic. Mai cântă-mi, Doamne... De nu Te aud, tot cântă Cu harpa veche... cu cari cântam noi pe câmpie In juru-mi se-aud voci ce pe alte căi mă-avântă Și harpa o aud greu... de parcă nu-mi cânți mie . Mai cântă-mi, Te rog, Doamne... tot ca odinioară Să merg doar după cântul ce sună pe câmpie Să nu ascult de glasuri de lupi ce mă-mpresoară Ci să alerg spre Tine, dincolo de pustie...
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe