Si Te-ai plecat spre noi, fărâme de pământ
Și dintr-odată timpul... pare că s-a oprit
Și într-un pântec gol, Tu ai suflat Duh Sfânt
Tu, Dumnezeu, ca embrion Te-ai făurit
Și după luni de zile, veneai biruitor
Tu, Împărat al slavei, în lumea de păcat
Ca unul dintre noi, Tu, Domnul domnilor
Printre dureri amare, născut aur curat
Și Ți-a fost ieslea casă, a fost al Tău palat
Și Tu, Lumina lumii, în noapte ai coborât
Tu ai făcut pământul dar Te-ai făcut sărac
Și din Înalt, din slavă, în grajd Te-ai coborât.
Tu ne primești la Tine pe toți, pe orișicare
Și vin păstori și magi... și vin din depărtare
Însă mai marii preoți nu vor să Ți se-nchine
Ei, slujitorii Tăi, nu se smeresc la Tine.
Să fim cu luare aminte în zi de sărbătoare
Să-ngenunchem la iesle, s-aducem osanale
Să fim cu luare aminte în zi de sărbătoare
S-aducem daruri sfinte-n mireasmă de iertare.
Comentarii
Trimiteți un comentariu