Undeva într-o odaie... luminată
Un biet om cu inima curată
Pe podea îngenunchease
Chipul... i se luminase
Undeva într-o odaie-ntunecată
Ascuns pentru patima purtată
E un om cu haina greu pătată
Inima... nu-i e curată
În odaia luminată
După ușa încuiată
Omul cu lumina-n suflet
Poartă pe chip un zâmbet
În odaia-ntunecată
După ușa încuiată
Cel cu inima uscată
Are fața încordată
Și purtarea vinovată.
Omule, care ți-e taina?
Cine ești după ușa încuiată?
Albă sau murdară-i haina?
Îți e inima curată?.. sau pătată?
Comentarii
Trimiteți un comentariu