Cum mi-a bătut iar vântul în grădină
Și-a luat cu el și vise frânte-n taină
Cum pentru-un ceas nu a mai fost lumină
Și întunericul mă acoperise ca o haină
Cum mi-a bătut iar vântul în ogradă
Și a spulberat în calea lui mai toate
Cum peste gard priviri au vrut să vadă
Ce se întâmplă... cât încă se mai poate
Cum mi-a bătut iar vântul în curtea înflorită
Și toate florile mi-au fost căzute la pământ
Cum floarea mea deodată a fost zdrobită
Dar viață este... și dincolo de un mormânt.
Comentarii
Trimiteți un comentariu