Ce doruri sfinte prin pustiu mă poartă
Sunt doruri scrise-n taină pe-a inimii cărare
E-un dor de Cer, de Veșnicie, în ființa toată
E-un dor de a păși departe, dincolo de soare.
Mi-e dor de Cerul luminat, de bine și frumos
De îngeri, de lumină, de bucurii depline
De sfinți, de adevăruri și de al meu Cristos
De tot ce e senin, mi-e dor, Doamne, de Tine.
Mi-e dor de Pavel, Petru, Ioan și Timotei
Mi-e dor de toți cei care au fost chemați acasă
Mi-e dor de cei ce-s sfinți, sa fiu acol' cu ei
Și împreună toți să stăm cu El la masă.
Comentarii
Trimiteți un comentariu